Ieri vă povesteam despre ideea lui Alfie Kohn de a nu mai folosi expresia ”Bravo” atunci când copilul ne arată că a făcut ceva. Poate părea ciudat să renunți la acest cuvânt cu care te-ai obișnuit de atâtea generații, pentru că îți dă impresia că vei deveni rece față de propriul copil. Însă, așa cum spuneam și ieri, trebuie să te gândești de ce faci asta și ce efecte va avea pe termen lung asupra copilului tău.

Copiii au nevoie de iubire necondiționată, fără obligații. Or, ”Bravo” este condiționat și înseamnă că le oferim recunoaștere pentru că au făcut ceva ce ne mulțumește pe noi. Problema constă de fapt în ideea că suntem tentați să ne manipulăm copiii cu recompense în loc să le explicăm și să îi ajutăm să își dezvolte abilitățile necesare și valorile. Alternativa la ”Bravo” diferă de la situație la situație, însă regula generală este să fie oferită în contextul unei afecțiuni autentice pentru cine sunt copiii, nu pentru ceea ce au făcut.

Trebuie să colaborăm tot timpul cu copilul, să aflăm motivele pentru care se comportă într-un anume fel și felul în care gândește singur și să ne reconsiderăm cerințele în funcție de acest lucru. Desigur, este ușor să îi facem să ni se supună și să ne mulțumească, dar este asta oare ceea ce ne dorim pe termen-lung de la copiii noștri?

De asemenea, este foarte important să îi implicăm pe copii în procesul de luare a deciziilor. Adică, în loc să amenințăm sau să mituim un copil să facă cum vrem noi, îl putem întreba pur și simplu ce crede el că am putea face în acea situație. O astfel de atitudine îl va ajuta să învețe cum să rezolve problemele și îi arată că ideile și sentimentele lui sunt importante.

Ce îi putem spune copilului în loc de ”Bravo”? Alfie Kohn propune trei alternative:

1. Nu spune nimic. Unii oameni insistă că o acțiune utilă trebuie ”întărită” pentru că, în secret sau inconștient, cred că a fost o întâmplare. Dacă copiii sunt la bază răi, atunci trebuie să li se dea un motiv artificial de a fi buni (adică o recompensă verbală). Dar dacă această idee cinică este nefondată – și o mulțime de cercetări sugerează că așa este – atunci lauda nu este necesară.

2. Spune ce ai văzut. O afirmație simplă, lipsită de evaluare (”Te-ai încălțat singur” sau doar ”Ai reușit”) îi spune copilului că ai observat. Și îi permite să fie mândru de ce a făcut. În alte cazuri, o descriere mai detaliată poate avea sens. Dacă a desenat ceva, îi poți oferi feedback – nu judecăți – despre ceea ce ai observat: ”Muntele ăsta e imens!” ”Uau, ai folosit mult mov astăzi!”. Dacă a arătat grijă sau generozitate, îi poți atrage atenția cu delicatețe către efectul acțiunii asupra celeilalte persoane: ”Uită-te la fața Mariei! Pare fericită acum că i-ai dat o bucată din gustarea ta.” E total diferit de laudă, în care accentul cade pe cum te simți TU în legătură cu faptul că a împărțit.

3.Vorbește mai puțin, ascultă mai mult. Chiar mai bune decât descrierile sunt întrebările. De ce să-i spui ce parte a desenului te impresionează pe TINE când îl poți întreba ce îi place LUI cel mai mult? Întrebările, ”Ce a fost cel mai greu de desenat?” sau ”Cum ai făcut să iasă picioarele potrivit de mari?”, au mari șanse să-i hrănească interesul pentru desen. Un ”Bravo!”, așa cum am văzut, ar putea avea exact un efect contrar.

Atenție! Nu toate complimentele, mulțumirile și expresiile de încântare sunt dăunătoare. Practic, noi avem datoria de a analiza motivele care stau în spatele vorbelor și acțiunilor noastre, dar, mai ales, efectele adevărate pe termen lung. Nu avem nevoie să evaluăm ca să încurajăm.

Pentru a afla mai multe despre tot ce înseamnă Parenting Necondiționat prin prisma lui Alfie Kohn, vă recomand să vă înscrieți la Conferințele Totul despre Mame.

Foto: littleheroes.com