Mă uit pe lista de obiective pe care am făcut-o la finalul anului 2019. N-am cum să nu zâmbesc puțin, deși știm toți că ăsta nu mai e de ceva vreme râsul nostru. Zâmbesc pentru că, așa cum ziceam în acel articol de la începutul lui 2020, nimic nu e stabil sau sigur. Iar pandemia asta ne-a servit din plin lecția despre siguranță și adaptare.
Anul trecut, am divorțat, m-am mutat în chirie, mi-am schimbat actele, blogul și adresa. Am intrat în 2020 cu „bagajul” ăsta și cu speranțe mari că va fi un an mai bun. Doar că… ce să vezi, mi-am început anul cu o stare de sănătate nu tocmai bună și cu o mulțime de analize, suspectând o tumoră.
Lăsând la o parte chestiunile medicale, 2020 se anunța un an excelent din punct de vedere financiar. Era… „fără număr”. Proiecte, campanii, evenimente… pliiin! Pe 9 martie, când am înțeles cu adevărat amploarea virusului și efectele lui, am avut un atac de panică. Serios, îmi venea să respir într-o pungă, întrebându-mă cum mă ridic din nou ca să îi ofer copilului meu un trai bun.
Apoi am intrat în izolare, unde au reieșit la suprafață stările de anxietate, atât de normale pentru această perioadă. Să faci homeschooling și teme online zilnic în pandemie, când tu ești deja jos, nu e chiar cea mai plăcută activitate. N-a ajutat nici stresul cu înscrierea la clasa zero și toate modificările, amânările și regulile venite la pachet.
În iulie, am trecut printr-o nouă sperietură. Aveam simptome de covid, așa că am făcut testul și l-am repetat după câteva zile. Au ieșit ambele negative. Dar până au venit rezultatele n-am fost om. Și nu doar că am învățat o binemeritată lecție, dar mi s-a înfățișat o altă realitate, la care nu mă gândisem până atunci.
În august și în octombrie, am plecat în câte un #GirlsWineTrip. Au fost gura mea de aer, momentele mele de deconectare și, alături de fiecare ieșire cu fetele mele minunate, motivele perfecte să nu o luăm razna.
Tot la capitolul „plusuri” pe 2020 stau oamenii aceia care au intrat sau au reintrat în viața mea anul ăsta și care mi-au făcut zilele mai frumoase. Pentru că nu e nimic mai minunat și mai înspăimântător deopotrivă decât să ai aproape oameni cu care să ai o conexiune specială, să rezonezi pe toate planurile și alături de care să simți că poți muta munții din loc. Oameni cu care să povestești cu orele, să asculți și să fii ascultată, să înțelegi și să fii înțeleasă.
S-au schimbat multe și pe plan profesional. Din lista lungă de evenimente și campanii de PR, m-am readaptat și m-am concentrat pe scriitură, o activitate pe care o fac de atâta timp, care îmi place de mor și pe care o pot practica de oriunde aș fi. Iar partea și mai bună este că lumea a început să ceară din ce în ce mai mult servicii de scriitură, adeverind cumva vorbele mele din pandemie, cum că lumea asta are nevoie de scriitori, care să spună mai departe poveștile în cuvintele potrivite.
M-am readaptat la toate provocările lui 2020, dar asta nu înseamnă că sufletul meu nu urlă în continuare de durere și de dor. Pentru că mi-e al naibii de dor de întâlnirile cu oamenii, de evenimente, de serile mele la teatru și la operă, de concerte, de festivaluri, de ieșirile la restaurant, de călătorii, de drumurile mele dese la București, de antrenamente, de îmbrățișări.
Dragă 2020, să știi că nu mă plâng, că sunt obișnuită cu greutățile și nu mi-e greu să o iau oriunde și oricând de la zero. Dar trebuie să recunosc că simt că anul ăsta am îmbătrânit cu 10 ani și chiar nu am chef să mai îmbătrânesc alți 10 în următoarea perioadă. Am auzit eu că e mișto viața după 40 ani, dar n-aș vrea să sar totuși la 50 din prima.
Așa că, dragă 2021, să știi că eu am în continuare curaj să pun pe hârtie niște obiective și să mă lupt pentru ele. Am în continuare curaj să știu că anul ăsta va fi un pic mai bun și că vom avea timp să respirăm puțin. Și nu de panică, într-o pungă goală, da? Și chiar dacă nu mi-am îndeplinit toate obiectivele pe 2020, știu că am făcut tot ce mi-a stat în putință. Că unele lucruri nu doar că nu au depins de mine, ci că au ieșit cumva chiar mai bine până la urmă. Pentru că așa cum zic eu mereu, lucrurile nu sunt întotdeauna așa cum te aștepți să fie. Uneori, ele sunt chiar mai bune. Să vină 2021!
Comenteaza