Cum e viața de femeie divorțată la aproape 36 ani?
Stau pe canapeaua mea roșie, cu laptopul în brațe și scriu. Mai iau câte o gură de cafea caldă din cana pe care scrie No. 1 Mum și mai arunc câte o privire pe geam. E soare fix cât trebuie, iar de afară se aude un murmur plăcut de ciripit de păsări și râsete de copii. Zâmbesc și fac o analiză la viața mea de femeie divorțată, care în decembrie împlinește 36 de ani. Și îmi dau seama cât de bine sunt acum cu mine. Sunt extrem de recunoscătoare pentru momentul ăsta și îl savurez din plin, așa cum fac de fiecare dată în ultima perioadă. Mă bucur și apreciez fiecare clipă din prezent, tot ceea ce am și sunt acum.
Și îmi dau seama că mă simt mult mai bine acum, la 35 de ani, față de cum eram la 25 de ani, de exemplu. Da, poate corpul meu nu suferise încă atât de multe modificări pe atunci, însă acum nu mai e vorba despre asta. Deloc! Îmi dau seama că acum mă simt mai bine cu mine față de atunci, tocmai din încrederea pe care am dobândit-o în toți acești ani, din atitudinea pe care mi-am format-o și, mai ales, din liniștea interioară pe care mi-am găsit-o.
Am ajuns într-un punct în care nu mai tolerez orice. Nu mai am nici timpul, nici cheful, nici răbdarea să înghit tot felul de „măgării”, atât personal, cât și profesional. Știu când să zic „Pauză” sau „Stop”, știu să filtrez oamenii și activitățile, știu să mă bucur de viață și de mine.
Și când mă gândesc că se spune că viața unei femei începe cu adevărat după 40 de ani, parcă îmi crește și mai tare inima de bucurie și de abia aștept să mă bucur și mai tare de viață. Pentru că da, viața e atât de frumoasă când ai grijă de tine, când privești totul cu mai multă înțelepciune, când te iubești mai mult pe tine și când respecți în fiecare zi faptul că TU ești cea mai importantă persoană din viața ta.
În excursia din Liverpool de la începutul anului, de unde am luat de altfel și cana cu No. 1 Mum, am văzut la un moment dat o vitrină cu o instalație artistică, pe care scria „Life: Part 2”. Am zâmbit și am știut că mesajul era cumva pentru mine. Mai mult, că va fi mult-mult mai bine în această a doua parte din viața mea, cu toate noile etape pe care le aștept să mă surprindă și să mă provoace în mod plăcut.
Câștigă o gamă completă antirid de la Plant Line
Pentru că vreau să văd cum e și pentru alte femei viața la vârste diferite și pentru că vreau să văd cum e după 35 ani, am o provocare pentru voi! Să îmi spuneți cum vedeți voi femeia și cum e pentru voi să fiți la vârsta la care sunteți. Ce s-a schimbat la voi în ultimii ani și care ar fi, din punctul vostru de vedere, descrierile cele mai potrivite la fiecare etapă de vârstă: 35+ ani, 45+ ani, 55+ ani?
Strâng toate răspunsurile aici pe blog până pe 20 octombrie, iar pe 21 octombrie aleg 3 răspunsuri care mi-au plăcut cel mai mult, câte unul pentru fiecare categorie de vârstă. Așa că nu uitați să scrieți în comentariu vârsta pe care o aveți acum! E foarte important, pentru că la final am de dat 3 game complete antirid de la Plant Line, câte una pentru fiecare categorie de vârstă: 35 ani, 45 ani, 55 ani.
În cazul în care nu știți ce este Plant Line, stați liniștite, pentru că este un brand destul de nou pe piață, despre care vă voi povesti eu pe îndelete chiar acum. Am primit în luna iulie, atunci când s-a lansat brandul, o cutie mare cu toate produsele Plant Line, ca să le testez. Le-am făcut o fotografie înainte să încep să le folosesc, însă nu am postat-o atunci în social media, pentru că niciodată nu promovez ceva ce nu am încercat încă.
De atunci și până acum, le-am folosit încontinuu. Mai mult, mi-am mai cumpărat și eu separat, atât de mult îmi plac. Așa că a venit momentul să vă vorbesc și vouă despre ele și să vi le recomand, dacă și voi considerați că vi se potrivesc.
Plant Line, brandul de fitoterapie de la Unilever
Plant Line este un brand din marea familie Unilever, adică din aceeași familie cu brandul meu de suflet, Dove. Era clar că am încredere să îl testez și să verific dacă mi se potrivește și mie. Ce îmi place foarte mult la produsele Plant Line este că au la bază fitoterapia, adică conțin combinații de extracte naturale din diverse plante benefice pielii. E ca și cum te-ai da pe față cu toate ingredientele naturale care știi că îți fac bine, așa cum fac și eu frecvent, dar fără să mai faci mizerie când te ungi cu una-alta sau când încerci să îți aplici o mască naturală. În plus, miros foarte bine și au prețuri foarte-foarte bune!
Dacă vreți să știți ce tipuri de produse Plant Line există momentan, vă spun că găsiți gama antirid pentru față, pe care v-o ofer și eu (cremă de zi, cremă de noapte, cremă pentru conturul ochilor), cremă hidratantă de față, mască pentru față, apă micelară, cremă pentru mâini, șampon și balsam de păr cu 80% decoct de plante.
Și pentru că am zis că dau 3 game antirid, haideți să vă povestesc un pic cu precădere despre ele! Ei bine, gama de creme antirid de la Plant Line conține complexul [Fito-Colagen], extras din semințe și uleiuri din germeni de grâu, cunoscute pentru că stimulează producerea colagenului și restabilesc elasticitatea pielii. Concentrația de complex [FITO-COLAGEN] din cremele antirid și extractele de plante sunt adaptate pentru fiecare ten, în funcție de vârstă. Variantele disponibile sunt: gama antirid 35+ (cu extracte de verbină și primulă), gama antirid 45+ (cu extracte de arnică și caprifoi) și gama antirid 55+ (cu extracte de gura lupului și mur pitic).
Iar voi puteți câștiga o gamă completă antirid, dacă îmi spuneți, până pe 20 octombrie, într-un comentariu pe blog, vârsta voastră și cum vă simțiți ca femeie la diferite etape de vârstă. Nu uitați să completați o adresă de e-mail validă la câmpul potrivit, ca să am unde să vă anunț, dacă ați câștigat.
Până atunci, vă mai spun că puteți găsi produsele Plant Line în hypermarketurile Carrefour, Cora, Metro, Selgros, Real, Kaufland, La Doi Pași, precum și în unele magazine Mega Image, Profi, Penny sau magazine mici de proximitate.
Bineînțeles, îi găsiți și online, în social media, pe Facebook și Instagram, unde postează frecvent noutăți și tot ce trebuie să aflați despre produsele lor inspirate din fitoterapie!
Acum, să coasem niște povești demne de citit și de premiat, zic! Mult succes, așadar! Să aveți spor, doamnelor!
Eu am 32 de ani si pot spune ca am cam inceput sa „scartai” pe ici, pe colo! :)) Ooo, Doamne, nu pot sa cred ca recunosc asta, in sfarsit, insa mi-e teama sa imbatranesc! Si nu pentru ca mi-as pierde frumusetea, ci pentru ca mi-e frica de problemele de sanatate ce pot sa apara odata cu inaintarea in varsta si de faptul ca nu voi mai avea energie sa fac toate lucrurile pe care mi le doresc! Sunt o persoana foarte activa, ma implic 200% in tot ce fac, incepand de la activitatile casnice, pana la sarcinile de serviciu si tot ce inseamna viata de familie (mai ales in viata de familie!), asa ca ma tem ca, la un moment dat, n-am sa mai reusesc sa fiu la fel. Mai ales pentru copilul si sotul meu vreau sa fiu mereu prezenta si plina de putere si energie.
Exceptand asta, viata de acum este mult mai frumoasa ca la 20 de ani, de exemplu! Da, atunci nu era la fel de stresata si obosita ca acum, insa nici nu ma simteam la fel de implinita ca acum. Pentru ca, da, in jurul varstei de 35 de ani, cred ca atingem implinirea deplina! Am reusit sa avem o casa asa cum ne dorim, in care ne simtim cu adevarat „acasa”, avem un copil minunat (care mi-a dat lumea peste cap in cel mai frumos si nebunesc mod posibil si care mi-a demonstrat ca pot sa iubesc cu o forta de care nici nu ma credeam in stare), am un job stabil care, desi ma solicita mult, imi aduce satisfactii si imi permite sa merg cu drag la munca, am devenit mult mai sigura pe mine, imi recunosc calitatile si defectele cu demnitate si curaj si stiu sa ma iubesc asa cum sunt, am invatat sa fac alegeri potrivite si sa tin in jurul meu doar oameni de calitate, de la care pot invata mereu ceva. In acelasi timp, am devenit mai echilibrata, mai rabdatoare, mai putin egoista. Sincer, comparativ cu versiunea mea de la 20 si un pic de ani, acum cred ca sunt un om mult mai bun, din toate punctele de vedere. Si mai intelept! Asa ca-mi place mult varsta asta si, daca ar fi posibil, mi-ar placea sa raman asa for ever! 🙂 Referitor la celelalte varste, nici nu stiu ce sa spun. Mi-ar placea ca la 45 de ani sa fiu la fel de activa ca acum (in sensul ca sa am energie pentru a face tot ce-mi doresc), dar sa-mi traiesc viata in tihna. Imi plac zilele linistite, in care ma trezesc razele soarelui (nu alarma telefonului!) si pot sa mai lenevesc in voie in bratele sotului meu, imi place sa luam micul dejun toti trei, sa ascultam muzica la prima ora si sa dansam prin casa, sa ne facem planuri pentru ziua pe care o avem in fata si sa reusim sa le indeplinim pe toate … Insa acum n-avem parte de acest „tratament” in fiecare dimineata, pentru ca mi se pare ca viata se desfasoara pe repede inainte si nu apuc sa ma bucur de tot ce am si tot ce sunt! Asa ca la 45 si 55 de ani mi-ar placea sa am mai mult ragaz, sa nu mai fie totul asa in viteza. Chiar daca am sa fiu mai batrana, important este sa fiu sanatoasa, sa fie sanatosi si cei dragi mie si sa putem sa petrecem cat mai mult timp impreuna, fara stres si fara graba. Iar la 55 de ani mi-ar placea chiar sa fiu bunica si sa stau cu nepoteii! 🙂
Referitor la intrebarea ta despre cum vedem femeia, iti voi raspunde ca mie mi se pare a fi, cu adeverat, lucratea Lui Dumnezeu! In primul rand ca putem sa dam viata! Este un adevarat miracol sa se formeze si sa creasca in tine o fiinta noua! Si, daca am intelege ce minuni suntem noi si de ce suntem in stare, cred ca am fi si mai puternice decat suntem deja! Apoi, nimeni altcineva nu poate sa aiba atat de multe versiuni ca noi: sa fie mama, sa fie sotie, sa fie iubita, sa aiba o cariera profesionala frumoasa, sa fie prietena, fiica, toate in acelasi timp. Chiar si cand zicem ca nu mai putem si am ajuns la capatul puterilor, mai putem putin! Noi, doar noi putem sa oferim iubire nemarginita, putem sa alinam, sa veghem, sa incurajam, sa mutam si muntii din loc! E minunat sa fii femeie! Oricat de greu ar fi, tot minunat e!
Eu pot sa iti spun cum sa simt la 35 de ani si 4 zile. Yes, just turned 35.
Sincer..nu.ma simt de 35. M a intrebat cineva cat am facut si i-am zis fara ezitare 23;)
Am 2 copii, ultimul e un bebe de 7 luni. Amandoi doriti si iubiti f mult, fata seamana leit cu mine, baietelul cu tati.
In toata fuga asta sa avem cele mai bune servicii, sa castigam multi bani, sa avem un trai decent, mi am dat seama ca de fapt fugim de viata. Asa ca, la 30 ani, cand am primit o pe fetita, in dar, chiar de ziua mea, viata mea a luat o alta intorsatura.
Mi s au deschis ochii, am inceput sa citesc mult, simt cum spiritual am atins un next level. M-am scuturat de nesiguranta, de frici..si mi am pus haine noi: relaxare, multumire interioara, veselie, stapanire de sine, optimism. In drumul meu l-am prins si pe sot si incet incet il vad si pe el cum se relaxeaza, cum intelege altfel viata, copii si etapele dezvoltarii lor, relatia intre noi 2.
Acum nu mai cautam sa fie totul perfect, fix aranjat, casa curata..las ca merge si cu ceva jucarii aruncate, copii pusi pe sotii. Important e ca suntem impreuna, ca ii putem creste in natura, la casa, departe de zgomot, praf si noxele din oras, ca aici invata sa iubeasca animalele, ca ii vedem fericiti.
Am investit mult in mine cand mi am dat seama ca eu sunt singura care poate avea grija de mine. Asa ca am luat un pix si mi am scris pe lista 10 things that make me happy right now. Nu radeti, prima era sa am timp sa imi fac pedichiura la salon.Apoi o cina cu sotul in oras, un city break, o schimbare de look…Am zis ca le iau incet, pe rand..si cand le bifez pe toate mai fac o lista de 10 ca tare-i fain sa ai grija de tine;)
Deci femeia la 35 inseamna pt mine maturitate emotionala si spirituala, seninatate, bucurie interioara, siguranta si grija pentru tine. In momentul in care ajungi aici..emani feminitate
Sunt una din femeile de 36 de ani, vârstă la care mă simt excelent din toate punctele de vedere. Mă simt minunat, atât din perspectiva soției, mamei, cât și a femeii. Iubesc și sunt iubită, am doi băieți minunați și un soț fabulos.
36 de ani pentru mine e vârsta la care am devenit conștientă de corpul meu, de ceea ce îi place și cum trebuie să îl îngrijesc și ce anume să-i ofer, atât pe plan interior, cât și exterior, pentru ca el să lumineze.
Uneori mă simt extrem de solicitată pentru că am un job, am doi copii de crescut, unul ce merge la grădi, altul la școală, am un soț ce trebuie alintat (pentru că-mi place să dau ceea ce primesc 😁), casă, masă….bla bla blaaaa, însă toate astea îmi oferă un sentiment de Superwoman când văd că le reușesc pe toate, mai mult sau mai puțin bine.
36 de ani mi se pare o vârstă fermecătoare, vârsta la care mă simt cu mult mai înțeleaptă, mai matură decât eram, spre exemplu la 25 de ani. Mă simt împăcată cu tot ceea ce fac, cu tot ceea ce simt și îmi asum toate gândurile, faptele și acțiunile. Am tabieturile mele cu privire la cărți, la teatru, spectacole, cu îngrijirea corpului și cu relaxarea, cu mersul la sală, cu timpul special ales pentru copii și activitățile lor și mai ales cu timpul pentru îngrijirile zilnice sau lunare, gen piele, unghii, păr.
Da, sunt mamă și soție, însă nu uit niciodată de femeia din mine. O respect și-i ofer doza de energie necesară pentru a fi o mamă și o soție bună. Dacă eu ca femeie nu-mi ofer mici escapade literare, călătorii care să-mi bucure ochiul și sufletul, ieșiri cu fetele la un teatru, la un pahar de vin, pardon…vorbă, nu aș da randament în celelalte roluri și nu aș avea forța necesară să îmi îndeplinesc toate rolurile precum ar trebui.
Acum mai mult ca oricând îmi cunosc corpul, gusturile, gândurile și știu ce să îmi ofer pentru a mă simți bine în propria-mi piele.
Trăgând linie, mă bucur enorm de deciziile luate până acum, de căsnicia întemeiată cu bărbatul potrivit, de copiii mei fără de care viața nu ar avea sens. Ei reprezintă tot ceea ce sunt eu acum. Ei m-au format ca om și datorită lor am scos tot ce am mai bun și mai frumos în mine. Și da, pe cât de minunat e să crești 3 copii (soțul tot e pus la socoteală 😁), pe atât e de greu. E cu adevărat o provocare zilnică, menită să mă călească, la care am deschis brațele cât de larg am putut.
Nu știu cum o fi la 45/55 de ani, dar presimt că destinul îmi va deschide orizonturi fabuloase, pline de provocări mirobolante. Și da, vârsta e doar o cifră. Primordială e starea de spirit, modul cum privești viața și felul cum storci de la ea momentele pline de savoare și culoare.
Eu fac 35 de ani in noiembrie….retrospectiv privind, mi-as fi dorit la 18 ani energia si disponibilitatea pentru lucruri noi pe care o am acum 🙂 Si eu imi doresc o cina cu sotul in oras:)) macar o data pe luna, aici muncesc, caut solutii:)si inca nu am gasit. In rest merg cu bicicleta la munca si inapoi (13km zilnic) si ma staduiesc sa ma joc cat mai mult cu copiii.
In alta ordine de idei, imi place mult optimismul tau:)
Of,tineretea!Sunt o femeie de 51 de ani care va tanji mereu dupa copilarie,dupa tinerete.In suflet am ramas tanara,dar necazurile vietii si supararile,te fac sa imbatranesti mult prea devreme.Am intrat intr-o stare de letargie continua.Mi-as dori acel clic care sa-mi schimbe viata si viziunile.
Eu de-abia aștept să fac 40! Copiii vor fi mai independenți, afacerea va merge singură și voi avea cel-mult-planificat timp pentru mine. Acum am 38.
Andreea, tare greu va fi să faci o departajare, pot să jur 🙂 🙂 🙂
Mie-mi place de mine, așa cum sunt azi. Abia după 30 de ani am început să fiu cu adevărat eu. Imaginează-ți că și acum abia sunt în proces de redescoperire a iubirii față de mine. Îți dai seama?? Am început să mă iubesc pe mine! Mie ăsta mi se pare adevăratul salt cu parașuta în viață. Firește, e bine să sai cât mai devreme, dar pentru minne e perfect așa. Anul trecut am petrecut împreună cu un cancer care mi s-a dezvălui ca o binecuvântare. ADN-ul meu a explodat de supărare și mi-a împânzit corpul cu chestii. Care creșteau, pentru că eu refuzam să cresc. Care au scăpat de sub control, pentru că eu eram fucking freaking controller.
Acum am descoperit marea șansă de a lăsa lucrurile și în plata Domnului sau a Universului (cum vrei să-i spui, tot bine este). Și totul devine mai frumos.
Un cuvânt care să definească acest nou drum? Iubirea. Iubește și fă orice!
Vă pup pe ceacre!
Viata chiar incepe dupa 40 de ani. La mine cel putin asa a fost.
Abia atunci am reusit sa-mi gasesc drumul care sa ma multumeasca, sa-mi aduca acea satisfactie de care aveam nevoie si mai ales sa fac lucruri cu atata placere.
Parca niciodata nu m-am simtit asa de confortabil cu mine si cu actiunile mele.
Copiii mai crescusera asa ca mi-a crescut si mie libertatea de miscare si tot ei mi-au dat de multe ori impulsuri si ganduri bune.
De multe ori ma intreb de ce nu am fost asa si la 20/30 de ani? Nu stiu, probabil treaba aia cu intelepciunea vine odata cu varsta.
Am 48 de ani si nu ma deranjeaza :).
…ce sa spun ? …cu ce sa incep ? ..cu o faza hazlie,până la urmă, când o colega ma întreba pe mine si pe o altă colega ce varsta avem .Si noi,având aceeași vârstă, ne-o divulgăm parca in șoaptă (eu mi-am sunat-o toată viata) .Colega noastra ,se uita la noi lung si cu invidie parca ,zice : ce tinere sunteti !! Si acum,surpriza : ea are 65 iar noi…60 !!! Si ce ziceți de asta …ce tânăra sunt ,nu-i asa ? Depinde din ce perspectiva privești :din perspectiva 35+ sau…55+ !! Va spun eu la orice varsta esti,depinde numai de tine cum te simti …,Va pup !!
Sunt Oana, am 31 ani și e clar că nu mă mai simt ca la 20,când aveam cu muuulte kilograme în minus, când nu aveam griji, nu aveam copii… Acum mai totul s-a schimbat :stilul de viață, corpul meu, gândirea, dar totuși mă simt frumoasă și asta e cel mai important! Consider că face parte din cursul vieții, dar asta nu înseamnă că neglijez anumite aspecte cum ar fi tenul, corpul, stilul vestimentar, tot ce faci pentru a te simți bine! Mulțumim mult! 🤗 😘
Sunt Simona am 33 de ani si am început o noua viata mi-am schimbat vechiul job si am slabit 15 kg de la 80 pe care le aveam .
Am grija de mine si tenul meu daca arat bine ma simt eu bine cu mine sunt mult mai încrezatoare în mine.
Multumim pentru ideea super de a ne dezvalui oarecum, pupici 🤗😘
Pai sa incep cu inceputul,nu? Am trecut de 45 ani si…da…pot spune ca sunt bogata…probabil ca toate rozele vor veni la mine…coxartroza,artroza,gonartroza,etc,desigur sunt bogata si in adevaratul sens al cuvantului,am o familie frumoasa,un sot care ma iubeste si un fiu minunat din toate punctele de vedere.Chiar daca varsta isi spune cuvantul si genunchii au inceput sa imi scartaie la urcarea scarilor,sa gafai la deal,sa ma simt seara mai epuizata ca de obicei dupa o zi de munca,sau dupa tura de noapte,abia astept sa ma odihnesc vreo doua ore,sufletul meu este tanar,zglobiu si plin de speranta ca atunci cand aveam 18 ani.Si,nu…nu ma dau batuta…viata mea este frumoasa,poate chiar mai frumoasa decat oricand,traiesc altfel clipa,apreciez fiecare secunda,minut ,ora,zi,din viata mea,ma bucur de cei dragi alaturi si daca atunci cand eram tanara nu aveam curajul de ceva anume,acum chiar imi doresc si am puterea si taria de a incerca si de a reusi.Sunt mult mai rabdatoare,mai calculata,mai inspirata,mai curajoasa,mai increzatoare,mai volubila,imi place asa cum sunt,si nu as da nicicand viata de acum pe cea care a trecut.Am avut o viata minunata,alaturi de cei dragi,nu as vrea sa schimb nimic,iar pe viitor,doresc sa mi-o traiesc si mai frumos,aceste clipe sunt unice in viata mea si vreau sa profit din plin de ea!Chiar daca ridurile au aparut pe chipul meu,sunt ridurile mele,aparute din necazuri ,dar si din bucurii,eu incerc sa le atenuez atat cat se poate folosind diferite trucuri,dar sunt fericita sa am privilegiul de a imbatrani,deoarece nu multi il au.Inca ma simt tanara,frumoasa si atragatoare.Sper ca voi fi o bunicuta minunata,buna si dragastoasa,atat pentru nepotii mei,cat si pentru altii,si poate voi fi chiar frumoasa asa batranica,pentru a fi alaturi de cei tineri,cu u sfat,cu o vorba buna si de ce nu cu un ajutor,atat cat voi putea.Voi fi o luptatoare si o invingatoare,sunt sigura!
Eu fac 35 de ani in ….retrospectiv privind, mi-as fi dorit la 18 ani energia si disponibilitatea pentru lucruri noi pe care o am acum si i-mi doresc sa descopăr mereu noul. Nu am nici o treaba cu vârsta eu zic ca nu îmbătrînesc niciodată 😁 si viața este făcută sa o trăim indiferent de ce obstacole.
50. E vârstă mea cea rotundă. Asta cu rotunjimile o pot spune doar despre vârstă. Despre corpul meu, mai puțin. Dar nu-s nici slăbătură stafidită. Am 1,61 m și 53 kg. Mi-e bine în corpul meu. Încă mai am talie. Nu ca acum 30 de ani, dar se vede. Pot să ies liniștită și fără sutien, că nu-mi atârnă nimic! 🙃 (chiar dacă am alăptat un an și două luni).
Nu știu când au trecut 50, pentru că eu una, nu simt anii ăștia duși deja (chiar dacă anul ăsta sunt pentru a treia oară internată în spital). 😉
Mă simt la fel, iar simțurile vin din interior. La fel, adică așa ca în urmă cu mult timp. Poate că singura diferență e că-s mai înțeleaptă. O spun eu, dar și ceilalți. Nu că aș fi fost tontolaie înainte. Dar cu toate dioptriile mele de mioapă discromată și daltonistă, văd mai clar totul în jurul meu (și pe lângă).
Mi-e bine. Și iubesc lucruri pe care probabil înainte nu aveam timp să le observ. Gen, frunzele așternute peste tot. Cerul și stelele. Luna și soarele. Răsăritul și apusul.
O mică problemă ar fi oglinzile. Tresar puțin când mă zăresc. Atunci îmi amintesc doar, că au trecut 50 deja! Dar îmi place ce văd. Mi-am deschis mult culoarea părului. Merg regulat la manichiură. Nu ies din casă fără linia pe pleoapa de sus. Port mult ținute casual. Cele de „cocoană” mai răruț. Încă mă privesc cu coada ochiului în vitrine și mă controlez, să am o ținută cu spatele drept. 🤫
Lumea se minunează în juru-mi, la auzul vârstei pe care o dețin. 😀 Or fi toți miopi? Nu-mi văd ridurile pronunțate din jurul gurii?! Sincer, cred că-s doar amabili. Și e de bine. Lumea e educată, nu? Și mie mi-e bine.
Chiar dacă, sunt mulți prea mulți de „chiar dacă”. 😋
Nu am venit aici pt concurs, doar m-a atras titlul articolului. Am 35 fara 2-3 luni. Pot spune ca dupa 30 am devenit mai increzatoare, mai energica. Desigur, fiecare om are urcusurile si coborasurile lui. Nu inseamna ca sunt/suntem mereu zen, dar stim cum sa ne umplem fantana sufletului mai usor. Sa ne bucuram de Aici si Acum, sa fim mai recunoscatori pentru ceea ce avem, sa apreciem mai des pe cei dragi noua, dar si pe strainii cu care interactionam, toate astea au inceput sa faca parte dintr-un ritual zilnic. Sa fim mai generosi cu cei din jur, nu oferind bani, ci energie, timp, resurse. Dar, cum spuneai si tu, trebuie sa ne punem pe primul loc pe noi, deoarece noi suntem cele mai importante fiinte din viata noastra. Daca nu avem grija de noi, nu vom putea avea nici noi grija de parintii sau copiii nostri pt ca vom fi secatuite de energie. Nu stiu ce va aduce viitorul, dar am realizat ca a imbatrani este cel mai frumos privilegiu al vietii. Unii nu au acest privilegiu. Eu ma bucur de ridurile de expresie, asta inseamna ca suntem oameni cu emotii. Imi plac oamenii care isi accepta varsta si nu se tem sa spuna ce varsta au. Jane Fonda are o carte extraordinara – Prime Time, unde vorbeste despre cum e sa fii plina de viata si tinerete pana la 80-90 de ani. Iar Cameron Diaz are doua carti superbe pe aceasta tema, Body Book si una The Longevity Book. Ma bucur ca SUNT si SUNTEM!
Pentru mine femeia a fost, este și va fi întotdeauna un stâlp de rezistență. Așa am fost crescută, știind că mama le rezolvă pe toate, le știe pe toate și nu renunță niciodată. Cred că femeia aduce suflet în orice și oriunde, are ea ceva mai mult de oferit și nu se zgârcește niciodată în a oferi acel ceva.
Eu am 22 de ani și cumva acest concurs nu mi se adresează, dar, dacă se poate, aș vrea să particip. Îmi doresc premiul pentru mama mea care are 42 de ani. Așa că în răspunsurile mele o voi lua pe ea ca reper, voi face o paralelă între noi.
La 22 de ani e minunat să fii femeie. Ești la început de drum, descoperi lumea prin alți ochi decât cei de copilă naivă. Înveți să te cunoști, să te iubești și să te respecți. Te descoperi în feluri pe care nu le știai și începi să îți dai seama care sunt lucrurile care contează cu adevărat în viață: Să fii independentă, să faci lucruri cu care să te poți mândri, să pui în fiecare zi pietre de temelie la ceea ce ești și vrei să fii. La 22 de ani viața îți surâde din toate punctele de vedere și e foarte important ca la această vârstă să iei cu simț de răspundere unele dintre cele mai importante decizii, să te întrebi ce vrei de la viață, ce așteptări ai de la tine și să iei măsuri, pentru că la această vârstă e mai ușor să o iei de la capăt, nu ai atât de multe de lăsat în urmă, nu ai atâtea la care să renunți dacă simți că e cazul să faci o schimbare de macaz.
În ultimii ani am învățat că multe femei, printre care și eu, se subapreciază și că se tem să ceară atât cât merită. Am învățat că nu toți oamenii sunt o pierdere și am învățat că pot. Pur și simplu pot tot îmi propun dacă muncesc suficient de mult.
La 42 de ani, pentru o femeie, cred că viața e și mai frumoasă. E vârsta aceea minunată la care tinerețea încă îți aparține, dar culegi și multe dintre roadele maturității. Deja cunoști caracterele umane, te cunoști foarte bine pe tine însăți, te bucuri de realizările tale, atât în plan profesional cât și în plan personal. E perioada vieții în care știi cel mai bine ce vrei și ce nu, ce ai nevoie și ce nu. E perioada vieții în care îți știi adevărata valoare, știi cât și ce meriți, dar alegi, poate, să te pui mai mult decât oricând pe locul al doilea pentru a le acorda mai multă iubire, atenție și înțelegere oamenilor pe care îi porți în suflet. E vârsta la care familia se află pe primul plan. A fi femeie trecută de 35 de ani înseamnă să îi iubești pe ceilalți mai mult decât pe tine însăți, înseamnă să faci sacrificii, să rupi bucăți din sufletul tău și să le dai celorlalți. Nu e ușor, cu siguranță nu e ușor, dar e minunat când culegi roadele acestei iubiri, când ea ți se întoarce încununată cu recunoaștere și prețuire.
Mama are 42 de ani, e tânără și frumoasă, iubitoare și înțelegătoare. Ne oferă tot ce are ea mai bun și niciodată nu se gândește la ea însăși. Poate reușim să facem toate astea să merite, poate reușim să îi mulțumim. Sper din suflet că da.
Ca o descriere pentru fiecare categorie de vârstă eu aș spune:
35+: Vârsta maturității, a tinereții, a bucuriei de a vedea că multe dintre planurile și dorințele de la o vârstă mai fragedă nu au rămas doar atât, planuri și dorințe.
45+: Pentru mine e vârsta aceea la care începi să îți dai seama cu adevărat că viața e numai una și că merită trăită din plin. Unii îi spun acestei conștientizări „criza vârstei mijlocii”. Eu nu aș numi-o criză. Mi se pare chiar frumos că, în timp ce unii se gândesc la bătrânețe, alții continuă să-și trăiască viața după propriile reguli.
55+: Cu siguranță e vârsta „odihnei”. Spun asta pentru că, de la 55 de ani, deja ai „scăpat” de cele mai mari obstacole ale vieții. Ți-ai crescut copiii, ai avut o carieră, poate încă mai ai, dar cumva iei o pauză de la acele griji capitale care nu îți dădeau pace mai demult, începi să te gândești din nou la tine mai mult, să cauți fericiri mărunte pe care ți le refuzai în trecut.
Ce am scris e doar una dintre fețele monedei, poate cea mai strălucitoare, dar viața e așa cum alegem noi să o privim, iar eu aleg să o privesc într-un mod optimist.
Da, fiecare vârstă are problemele și greutățile sale, dar cu puțin noroc, sănătate și încăpățânare le putem trece pe toate.
Hmm…Varsta…anii,cum spunea Eminescu „efemeritatea timpului”?!
Multi zic ca varsta e doar o cifra, in teorie cam asa e,e doar o cifra ce urca an de an,in practica din punctul meu de vedere,e o ocazie si o modalitate de a ne perfectiona constant.
Pana pe la 25 de ani am „zburdat imaginar ” in niste proiectii ale idealurilor mele,dupa 25 m-am cam izbit de un zid al insecuritatii in propria incredere si om.Apoi metaforic zic,crescand am ales sa iau viata ca atare, cu bune si rele, cu satisfactii si infrangeri personale, cu visuri puse sub lacat dar si cu unele duse dupa linia de finish. La 29 m-am trezit a fi mama, fapt care m-a remontat ca om,ca femeie ,si care m-a facut sa imi reinvetez absolut totul, viata sociala, cariera, casnicie, prietenii.
Dupa 30,viata e cam la fel doar cu probleme mai diverse,cu o alta abordare a vietii per asamblu si cu o conceptie mai inradacinata asupra lucrurilor puternic afectata de anii anteriori.
35,45,55…vor fi pretty much the same. Sufletul si aspiratiile nu ne mor niciodata. Sper doar ca voi fi mai inteleapta, mai selectiva si mai perspicace. In rest vor fi doar cifre si ocazii sa ne reamintim ca din pacate trecutul e trecut, ca prezentul va fi strict carma si viitorul ne va fi suma tuturor anilor din urma petrecuti asa cum ne-a spus constiinta, inima, orgoliile, incapatanarile, calitatile si defectele.
Zic sa TRAIM 35,45,55 si restul anilor .
Atat, sa TRAIM frumos, in armonie cu noi.
Sunt Nico, 45 ani deja spre 46. Pe scurt îți mărturisesc faptul da da, viața este superfaina la aceasta vârsta!!!! Abia aștept sa ajung să-mi confirmi Andreea 🙂
La 25 de ani, măritată cu un bebelus.
După puțin timp singura cu un copilut minunat.
Ani destul de grei, plini de întrebări și căutări de soluții. Urmează mulți ani in care ma dedic in totalitate muncii, câștigam foarte, foarte mult intr-o naționala dar ma pierdeam pe mine.
A venit darul vieții mele și anume cancerul. A fost momentul de trezire, momentul in care căutam sa pretuiesc fiecare clipa, ma întrebam cât mai am de trăit…
Am început sa selectez oamenii, sa pun mare preț pe prietenii adevărați, sa îndepărtez lichelele, sa petrec timp mult cu fiul meu, sa fiu măcar doua trei zile pe săptămâna in natura, sa ma bucur cu adevărat de ceea ce sunt și pentru ca sunt!
Acum la 45? Sunt cel mai fericit om de pe pământ!
Job schimbat, baiatul e mare student deja independent, eu recăsătorita, îndrăgostită de viața și de tot ce ma înconjoară!
Buna seara! Cred ca sunt ultima care scriu la miez de noapte, dar mai inainte mi-am amintit si am zis ca desi nu am 35 de ani, inca, doar la anu’i fac ;)) ar fi frumos sa las si eu cateva randuri…la 35 o femeie e femeie…punct..la 20 infantila poate… la 30 pregatita de viata si cu siguranta matura si responsabila, iar de la 40-50 cred ca isi incepe abia viata , in adevaratul sens al cuvantului 😛 Eu la cei 34 de ani ai mei ma simt bine, sincer, desi intr-adevar mi-as dori sa am cu multe kg in minus, sa am 2 copii, sa am un job mai pe sufletul meu, o casa mai mare, eu sunt multumita de ce am realizat pana acum si cred cu tarie ca se poate si mai bine, asta e clar..dar sa vedem pe parcurs ce ne rezerva viitorul ca sa nu zic viata… la 35 vreau sa-mi fac tatuajul ala pe care astept sa mi-l tot fac de vreo 15 ani incoace, la 35 sper sa iau permisul, la 35 vreau sa ii ofer fetei mele ocazia sa calatoreasca si in alta tara, nu numai in a ei..a fost realizarea anului acestuia , sa-i fac pasaportul pe care am zis ca i-l fac de mica 😛 Viata la 35 cred cu tarie ca va fi palpitanta, cu chef de frumos si bun, cu fericire! Proverbul care m-a insotit inca din timpul liceului a fost: lucrurile neasteptate se intampla mai des decat cele in care se spera..deci: Carpe Diem! si la 35 si la 45 si la 55 pentru ca o viata avem! Toate cele bune va doresc tuturor!
Vai, vai, vai, cât de greu mi-a fost să aleg câștigătoarele! Pentru că, citind tot ceea ce ați scris, mi-am dat seama că suntem toate câștigătoare. Deoarece conștientizăm unele lucruri despre noi și trăim bucuria de a fi femeie, la orice vârstă, fie ea biologică sau nu. Așa că vă felicit pentru asta și sper să mai fac astfel de concursuri, ca să câștigați fiecare dintre voi cât mai multe produse.
Acum, pentru că regula a fost să aleg 3 câștigătoare, o voi respecta și voi alege acele 3 răspunsuri care mi-au adus cel mai tare zâmbetul pe buze, care m-au mișcat și care mi-au confirmat încă o dată că viața e mișto la orice vârstă, dacă știi să te bucuri de ea.
Așadar, cele 3 câștigătoare a unei game complete antirid la concursul Plant Line sunt:
1. Andreea Crețu
2. Nicoleta Giurcanu
3. Crinela Cătălina
Felicitări, femei mișto! Vă scriu acum un e-mail cu informațiile necesare 🙂