Pentru că noi o pupăm toată ziua, iar cei mici imită tot, Rebeca s-a învățat să pupe și ea. Numai că ea pupă de la distanță și foarte rar se încumetă să ne pupe și pe obraz. Și e o adevărată pupăcioasă, pentru că de dimineață de când se trezește, până seara când adoarme, ne pupă aproape încontinuu. Deh, nici noi nu ne putem abține să nu o pupăcim din vârful picioarelor până pe căpușor.

Dar, cum e șmecheria întruchipată, ne pupă mai ales când îi spunem că NU are voie să facă ceva anume. Tu ești cu nervii la pământ și încerci să îi explici cât de calmă poți că așa e bine și așa e rău, iar ea începe să îți zâmbească cu acel zâmbet cuceritor și să te pupe. Și atunci simți cum te bufnește râsul, te topești și încerci din răsputeri să fii fermă pe poziții, ca să îți faci copilul să înțeleagă diferența dintre momentul în care ești serioasă și momentul în care te joci. Oh, și e atât de greu când îi vezi fățuca aia simpatică, cu ochii mari și gurița zâmbitoare…

Oricum, când ai o zi de aia extrem de grea, iar asta mică vine la tine și te pupă din senin, uiți de toate și te înseninezi instant. Dacă te mai ia și în brațe și te pupă pe obraz, leșinul e garantat.

Și voi aveți copii pupăcioși?

Foto: wallpapersshd.com