Înainte să o am pe Rebeca tot auzeam în stânga și în dreapta părinți care se plângeau de lipsă de timp, afirmând că ”A fi mamă este un job 24/24”. Râdeam atunci și mi-era imposibil să cred așa ceva. Mai ales mie, workaholică adevărată, îndrăgostită până peste cap de munca ei. Și da, vorba aia cu ”Nu crezi până nu vezi” e total adevărată în acest caz.

Mă întrebam tot timpul: Ce fac mamele pasionate de munca lor după ce nasc? Cum să renunți de tot la ceea ce te face fericită și să treci la… schimbat scutece și alăptat? Ce se întâmplă cu nevoile tale ca femeie care își dorește cu ardoare o carieră înfloritoare?

Acum, după 15 luni de la naștere, mi-am dat seama că a fi părinte chiar este un job nu doar cu normă… triplă, dar și cu responsabilități uriașe. Este o fișă a postului cum nu am mai avut niciodată și nici nu voi mai avea. Un job cu cea mai simpatică șefă, chiar dacă uneori își îndeplinește cu brio rolul de ”șefă”. Este locul de muncă la care am râs cu gura până la urechi cel mai mult și la care m-am emoționat până la lacrimi de cele mai multe ori. Este jobul cu activitățile care m-au provocat cel mai tare, lăsându-mă adesea fără cuvinte. Este meseria pentru care m-am informat și am învățat cel mai mult și mai intens și totuși sunt momente când habar nu am ce trebuie să fac. Este jobul cel mai subiectiv din lume, în care 80% din ce citești nu se aplică la copilul tău sau la tine. Este cu siguranță meseria din topul celor mai stresante și mă întreb de multe ori de ce nu primim și noi un spor de stres.

Pe scurt, e cel mai greu și totodată cel mai frumos job din câte am avut și voi avea. Pentru că, oricât de mult mi-ar lipsi somnul, munca, networkingul, cafeaua de la birou, reușitele profesionale și ședințele de creație, când știu că pot să îmi fac copilul fericit, nimic nu mai contează! Să îmi fac copilul să zâmbească, să fiu acolo pentru el oricând are nevoie de mine și să îl iubesc necondiționat… asta înseamnă jobul de mamă!

Foto: thegospelcoalition.org