Una dintre remarcile pe care le primesc cel de mai des de la oameni se referă la „cât de luptătoare” sunt și, mai ales, cum de reușesc să fiu așa. Răspunsul e simplu: așa m-a învățat tata. Trecut și el prin multe încercări ale vieții, atunci când am apărut eu în viața lui, a făcut tot ce i-a stat în putință să mă protejeze și să mă învețe să fiu pe picioarele mele.

Am crescut ascultând toată viața versurile lui Coșbuc, repetate aproape în fiecare zi de tata: „O luptă-i viața; deci te luptă, Cu dragoste de ea, cu dor”. Așa am învățat să prețuiesc viața, să lupt cu toate obstacolele din ea și să găsesc soluții pentru orice problemă. Am învățat că viața e grea doar dacă o lași tu să fie și dacă stai și te lamentezi, în loc să vezi care sunt soluțiile potrivite. Pentru că există cel puțin o soluție la fiecare așa-zisă problemă.

Fiind mare crai la viața lui și trecându-i prin mână multe domnișoare, când s-a trezit că are o fiică, s-a activat. Și m-a învățat toate șiretlicurile posibile în materie de bărbați. M-a învățat cum să mă apăr, în caz că sunt atacată. M-a învățat cum să fiu eu și să nu pretind să fiu altcineva doar de dragul unui bărbat. M-a îmbărbătat când am plâns pentru prima dată pentru un băiat și mi-a spus că niciun bărbat nu merită să plâng pentru el. Mi-a fost aproape de fiecare dată când am avut o situație neplăcută cu un băiat și m-a ajutat să trec cu bine peste toate. A fost primul om care, atunci când i-am zis că divorțez, mi-a spus „Capul sus! O să fie totul bine! Nu ești nici prima, nici ultima care divorțează! Iar noi suntem aici lângă tine, cu orice ai nevoie!”.

Tata a fost plecat mulți ani în străinătate. Dar cumva, l-am simțit mereu aproape. Am fost tot timpul „fata lu` tata”, cea zâmbăreață și luptătoare. Iar acum, că s-a întors și e din nou prin preajmă și fizic, încerc să apreciez și să mă bucur de cât mai multe momente împreună. Pentru că oricât de independentă m-a învățat tata să fiu, tot îi place să își răsfețe un pic fata și să îi aducă de mâncare la birou, să îi mai strecoare niște bani în buzunar și să o mai scoată în oraș, la un pahar cu vin, din când în când.

Astăzi, tata împlinește 67 de ani, iar mie nu-mi vine să cred când au trecut anii ăștia! Tata, îți mulțumesc pentru toate lecțiile de viață! Îți mulțumesc pentru toate sacrificiile și deciziile făcute, în avantajul meu! Îți mulțumesc că încerci din răsputeri să înțelegi stilul meu de parenting cu Rebeca, atât de diferit de celelalte generații! Îți mulțumesc că oricât mi-ar fi de greu, tu ești acolo să mă îmbrățișezi, să mă îmbărbătezi, să îmi zâmbești și să mă asiguri că pot trece cu bine și peste asta.

La mulți ani, tata! Te iubesc!