Când mă uit un pic în urmă la femeia care eram acum câțiva ani, mai că mă bușește râsul de cât de workaholică eram. Cum mă băteam eu cu pumnul în piept și ziceam sus și tare că îmi iubesc jobul și că nu aș putea face altceva. Era presiunea familiei și a societății care, evident, îmi adresau acea întrebare stresantă: ”Tu când faci un copil?”.

Și mă gândeam cu groază la momentul în care eu va trebui să renunț la munca mea, la tot ce mă făcea fericită și să stau acasă pentru a crește un copil. Eram atât de îngrozită, încât chiar m-am gândit serios la posibilitatea de a sta soțul meu acasă cu cel mic, iar eu să îmi pot continua munca cea agitată, să fiu o mamă carieristă. Adică să alerg de colo-colo ca până acum, să îmi văd copilul când apuc, să îl car după mine la birou din când în când, dar să îi ofer toate condițiile financiare.

Țin minte chiar că mi-a spus cineva pe Facebook că mai am multe de învățat de la viață legat de adevăratele priorități și bucurii, iar eu habar n-aveam ce vrea să zică. Pentru că eu credeam că toată fericirea de pe lumea asta stă în rezultatele mele excelente în carieră.

Munceam de dimineață până seara, îmi luam și laptopul în brațe și toate întâlnirile cu prietenii aveau și un strop de muncă strecurat pe undeva. Toată viața era doar muncă, muncă, muncă, de parcă ăsta ar fi fost scopul suprem. Uitam să mai vorbesc cu familia, cu prietenii, pe motivul stupid ”Sunt ocupată!”.

Până când a bătut ceasul biologic și m-a făcut să înțeleg că… parcă lipsește ceva. Aveam o casă mare și mult prea multă liniște. Simțeam nevoia să am grijă de cineva, să dau la rândul meu din tot ce am învățat, să fiu din nou copil, să mai las munca la o parte.

Am rămas însărcinată și mi-am promis că nu voi fi o mamă carieristă. Nu voi fi mama care credeam că voi fi atunci când eram ahtiată după muncă. Chiar dacă am muncit și pe perioada sarcinii până în ultima clipă, chiar dacă în maternitate trimiteam e-mailuri cu taskuri, chiar dacă după naștere m-am lovit de depresia care mă făcea să îmi fie dor de tot ce era înainte, acum mi-am regăsit echilibrul și liniștea. Acum știu că ”m-am reprofilat” și că de abia acum pot spune că am cea mai frumoasă carieră din lume!

Foto: morganmckinley.co.uk