Îmi aduc aminte de una dintre discuțiile, sau, mai bine zis, de unul dintre sutele de sfaturi pe care le-am primit în mod nesolicitat pe perioada sarcinii. Astăzi vă prezint capitolul mobilă copii. Pe lângă multe alte idei și așa-zise recomandări cu privire la mobila pentru copilul meu, am auzit-o și pe una extrem de… să-i spunem ”amuzantă”.
Cineva mi-a recomandat să nu carecumva să cumpăr mobilă deschisă la culoare pe motiv că… se va murdări! Și mi-a recomandat asta pentru întreaga mobilă din casă, dar cu precădere pentru camera copilului. Era de-a dreptul îngrozită când mă sfătuia asta, de parcă acea murdărie de care vorbea ar fi adus cu ea sfârșitul lumii. Așa că, atunci când am întrebat-o foarte inocentă ”Și care-i problema cu niște pete în casă?” m-a privit ca pe ultima trădătoare și neștiutoare de pe Pământ, mai mai să îmi dea una peste cap și să mă aducă la realitate.
Am încercat să îi explic că eu îmi doresc un copil creativ, care poate să fie liber să experimenteze, iar murdăria face parte din acest proces. Nici măcar nu a putut să pronunțe cuvântul ”creativ”, că avea ochii mult prea mirați de gândirea mea ”greșită”. După ce și-a mai revenit un pic din șocul vieții, a început atitudinea de aroganță supremă, însoțită de mult-știuta replică: ”Lasă, dragă! Zici tu așa acum, că nu ai născut încă. Dar să vezi când or să apară copiii… să te văd atunci ce mai zici când ți-or umple pereții și mobila de tot felul de pete”.
Urma să ”mă învețe” cum să ”îmi disciplinez” copiii în aceste cazuri, dar am oprit-o la timp. Oricum a rămas cu ideea că voi fi o mamă iresponsabilă și o gospodină care nu e tocmai… gospodină. La capitolul ”gospodină” știu sigur că nu stau bine deloc. Nici cea mai bună mamă din lume nu sunt. Dar când altcineva îmi spune că sunt o mamă iresponsabilă, pentru că îmi las copilul să fie creativ… scot flăcări pe nas.
Așa că am ținut morțiș să scriu acest articol la doi ani de la nașterea fiică-mii și să o anunț pe doamna în cauză că mobila și pereții din casa mea sunt atinși din plin de spiritul creativ al Rebecăi, iar fiică-mea este unul dintre cei mai fericiți copii din lume. Și asta pentru că petele se spală, dar amintirile rămân. Când va crește, aș vrea să își amintească de cum descopeream lumea împreună, nu de cum freca maică-sa toată ziua ca nebuna toate petele din casă.
Foto: crosswalk.com
Interesant punctul de vedere, insa conteaza si gradul de „distrugere” care il produce spiritul creativ al copilului 🙂