Îmi aduc aminte când eram cu Etienne (pe atunci doar iubitul meu) în vacanță în Italia. Văzuse el niște jucării cu lego technic și, sincer, l-am pierdut pentru câteva ore. Era pur și simplu fascinat de tot ce puteau să facă acele piese și de cum le putea asambla, astfel încât să îi iasă ba un robot, ba o mașină, ba orice altceva mai avea el chef să creeze… sau să creadă că a creat.

După ce s-a bucurat de câteva ore bune de joacă, în momentul în care a trebuit să plecăm de acolo, nu a vrut nici în ruptul capului să dezasambleze piesele. Așa că mi-a încredințat mie robotul/mașina/creatura pe care tocmai o crease din piese de lego technic. Am pus-o cu grijă în geanta mea imensă (toate gențile mele sunt așa) și am plecat la drum.

Ne-am oprit să vizităm un muzeu, unde, bineînțeles, trebuia să fim percheziționați ca să intrăm. Deh, siguranța este importantă și oricum nu aveam nimic de ascuns, așa că am pășit zâmbitori spre cei doi paznici italieni. La un moment dat, mi-am adus aminte că eu am în geantă acea creatură din piese lego și, schimbându-mă la față, i-am spus lui Etienne, mai în glumă, mai în serios, că mi-e teamă ca paznicii, din exces de zel sau pură întâmplare, să nu creadă altceva.

Unul dintre paznici m-a văzut că sunt cam agitată, că mă tot uit la ei și că țin într-un mare fel de geantă, așa că ne-a chemat suspicios lângă ei. M-a pus să deschid geanta și parcă așteptam toți să se întâmple ceva rău. Eu eram deja toată transpirată, pentru că acea creatură din geanta mea arăra ca o mașinărie sau ca un dispozitiv care putea să facă tot felul de lucruri… atât de creativ a fost Etienne în a mânui piesele de lego.

Când au văzut ce am în geantă au început și ei să se agite și să vorbească între ei. M-au întrebat ce este și le-am explicat că este o… jucărie. S-au holbat la noi și nu înțelegeau de ce doi adulți au în geantă, într-o vizită la muzeu, o jucărie făcută din piese de lego technic. Mda, nu suna deloc bine! Toată lumea se holba la noi și mă simțeam de parcă eram cel mai vânat terorist din lume. Deja îmi imaginam cum ne ia pe sus și ne duce la interogatoriu, într-o cameră izolată și țipă la noi.

După minute bune de încercări de lămuriri, ne-au lăsat să plecăm. Etienne râde și acum de întâmplare, după atâția ani, iar eu încă transpir și acum, amintindu-mi prin ce emoții am putut să trec. Așa că, sfatul meu este să lăsați piesele de lego technic pe seama copiilor, nu a bărbaților, pentru că un copil nu ar putea să pară suspect atunci când intră într-un muzeu cu o astfel de jucărie! În plus, așa cum știm deja prea bine… bărbații vor rămâne întotdeauna… bărbați!

Foto: youtube.com