Este părinte care să nu fi plâns în prima zi de școală sau de grădiniță a copilului? Îmi aduc aminte prima mea zi de școală din clasa întâi. Doamne, cât de mândri și de entuziasmați erau ai mei, în timp ce eu defilam țanțoșă prin fața oglinzii, îmbrăcată în uniformă și aranjându-mi cele două codițe perfecte! Eram un pic copleșită de toate reacțiile părinților și nu înțelegeam de ce sunt așa în transă toți și scot interjecție după interjecție!

Am înțeles, în schimb, toate acele stări ale părinților când a fost prima zi de grădiniță a Rebecăi! Când am văzut-o așa somnoroasă de dimineață, cu un` de ăsta în spate, m-am emoționat toată și am început să îi fac o mie de fotografii, în timp ce scoteam toate interjecțiile din lume. Bietul copil!

Nu pot să uit nici acum acele plânsete din prima dimineață când am lăsat-o acolo, deși o pregătisem pentru ziua aia cu câteva luni înainte. Nu pot să uit nici sentimentele prin care am trecut în prima zi în care ea a fost la grădiniță, iar eu mă foiam de colo-colo, neștiind ce face ea și nici ce să fac eu. Iar trăirile din momentul în care îți iei prima dată copilul de la grădiniță? Doamne, câte plânsete! Și de la ea, și de la mine!

Am plâns și la prima ședință cu părinții, când ni s-a spus că de acum copiii noștri încep o altă etapă a vieții și că de acum învață să se descurce pe cont propriu, așa că trebuie să îi lăsăm să își întindă aripile și să zboare. Am plâns când a avut Rebeca prima serbare de Crăciun și era mai mult un plâns, decât un cântec, pentru că și copiii, și părinții plângeau, de zici că era corul bocitoarelor din sat.

M-am înmuiat toată de fiecare dată când Rebeca aducea de la grădiniță câte ceva făcut de ea și îmi spunea că l-a făcut cu dragoste, pentru mami. Am bocit când stătea în brațele mele, la birou, eu munceam, iar ea a luat niște pixuri, a mâzgâlit ceva pe foile de pe birou, apoi mi-a spus că acolo scrie „Te iubeșc, mami!” și că a învățat asta la grădiniță. Cum oare să nu lași totul la o parte și să îți strângi copilul tare în brațe, în timp ce plângi de bucurie, alături de fățuca aia simpatică?

Ei, dar astea sunt doar câteva dintre ele și, în plus, sunt doar din primul an. Pe 11 septembrie începe un nou an școlar la grădiniță, iar eu mă pregătesc deja pentru valul de emoții care mă va cuprinde, inevitabil, din nou. Îmi golesc telefonul, ca să am spațiu pentru tona clasică de fotografii și îmi iau cu mine șervețelele. Multe șervețele!

Sunt doar eu o mamă prea sensibilă sau aveți și voi poveștile voastre lacrimogene de la grădiniță?

PS: Revin cu un articol și despre plânsul copiilor la grădiniță, că am și aici material din plin!