Dacă vă întrebați de unde pasiunea Rebecăi pentru muzică, să știți că sigur s-a transmis pe linie maternă. Tati nu numai că nu are ureche muzicală sau voce, dar nici nu e prea pasionat de capitolul muzică. Eu, în schimb, am fost crescută cu muzică, recunosc o melodie sau un artist de la primele note, știu toate cuvintele melodiilor și mă relaxez cântând sau ascultând muzică.

Și, fără să încerc să îi impun ceva, se pare că i-am transmis și Rebecăi bucuria pe care ți-o oferă muzica. E foarte curioasă să descopere artiști și melodii, așa că mă întreabă tot timpul ,,Ține cântă?”. Este totodată și selectivă, alegând cu seriozitate ce îi place și ce nu.

Mai stăm câteodată împreună la laptop și ascultăm muzică, iar eu îi povestesc despre istoria și cultura muzicală. I-am pus muzică încă de când eram însărcinată. Nu, nu Mozart, așa cum e mitul cum că dacă îl asculți când ești însărcinată, vei avea un copil mai inteligent! Eu i-am pus toate genurile de muzică, de la rock la operă, de la pop la rock, de la reggae la r&b și i-am explicat încă din burtică despre magia muzicii.

Dacă îi povestesc despre un artist și îi pun câteva melodii de-ale lui, următoarea dată când îl aude îl recunoaște. La fel, dacă aude o piesă care îi place, o fredonează corect chiar și după mai mult timp. I-am povestit și despre instrumente muzicale, așa că acum știe ce sunete scoate fiecare și cum se folosește.

Uneori vine la mine și îmi spune că vrea să asculte muzică la căști. Așa că îi setez volumul pentru ea și o las să își aleagă de pe Youtube ce anume îi place. Și e minunat să o vezi cum trăiește efectiv acele clipe în care notele muzicale îi invadează trupul și mintea și îi dau acea stare de bine!

Are mai multe microfoane, o orgă și o chitară la care cântă cu mare plăcere. Îi place să se urce pe canapea, căreia îi spune scenă, și să dea spectacole, iar când termină de cântat se înclină, le mulțumește fanilor și se dă jos de pe ,,scenă”, trecând la o altă activitate care îi place.

De curând, eram în mașină și ascultam muzică la radio. A început ,,Alone”, de la Heart, o piesă rock de prin 1987. Rebeca m-a întrebat imediat cine cântă, apoi a început să danseze și să fredoneze piesa, trăind totul intens, cu ochii închiși. Totul s-a terminat când la radio a început să cânte o melodie românească foarte comercială, iar Rebeca nu a mai făcut nimic. Atunci am întrebat-o: ,,Hai, nu mai dansezi?”. Iar ea a răspuns un pic bosumflată: ,,Așta nu-mi pațe!”.

Piesa de rezistență a fost atunci când mi-a mărturisit că ei nu îi mai place Smiley, al cărui fan era ,,când elam mai mică”. Acum, la doi ani și opt luni, cică îi place de Mihail Sandu, pe care îl recunoaște imediat și pe a cărui muzică dansează și cântă.

Ca să nu mai spun că are momente când zici că e într-un musical. Cântă orice vrea să spună, cu mișcări și toate cele. Probabil a auzit că musicalurile sunt nominalizate la Oscar.

Nu știu ce viitor va avea. Oricum, e liberă să își aleagă orice o face fericită. Însă, fie că va face sau nu o carieră din muzică, mă bucur măcar că știe câte ceva despre cultura muzicală, că apreciază muzica și că o primește în suflet cu atâta bucurie! Pentru că viața e mai frumoasă cu muzică, iar copilăria se trăiește mai lin pe note muzicale!