Țin minte că eram la școală și că am învățat despre cum se întocmesc corect anumite documente, cum ar fi scrisoarea, procesul-verbal, cererea oficială și alte asemenea. Pe vremea aceea nu puteam vorbi de e-mail, sms sau prezentare. Însă, acum, tare aș vrea ca aceste lucruri, aparent banale, să fie predate încă din școală copiilor, evident de cineva care chiar se pricepe la asta. Am auzit că mai sunt școli unde se mai învață cum să faci o prezentare Power Point. Însă, analizând prezentările majoritar dezastruoase pe care le-am văzut la studenți în anii în care am fost lector asociat la UAIC, cred că undeva s-a produs o greșeală pe drum.

E-mail-ul este, fără doar și poate, o formă de comunicare actuală și, mai ales, de viitor. O folosim zilnic în comunicarea scrisă, atât în scopuri personale, cât și profesionale. Și atunci, de ce să nu îi acordăm atenția cuvenită și să ne învățăm copiii sau adulții mai puțin experimentați să scrie și să trimită corect un e-mail?

Voi lăsa deoparte astăzi e-mailurile trimise de unele agenții, care conțin comunicate de presă sau prezentări, și care nu au nici o legătură cu realitatea. Despre asta vom vorbi într-un alt articol. Însă, astăzi vreau să vorbesc despre e-mailurile trimise de unii tineri.

Majoritatea tinerilor care îmi scriu fie își caută un loc de muncă, fie îmi cer anumite resurse și sfaturi. Și e foarte diferit modul în care o fac. Dacă unii au bun simț din plin și vorbesc frumos, dar și foarte creativ, sunt și ceilalți care pretind lucruri de-a gata, făcând totodată și multe alte greșeli: o limbă română care nu e nici pe departe română, documente atașate atât de mari că durează ceva timp să le descarc (și de cele mai multe ori sunt CV-uri cu o fotografie care nu a fost redimensionată), emoticoane în exces și texte scrise ca pe mIRC (un altfel de messenger, pentru cei ce nu l-au prins), texte impersonale copiate de pe site-urile de recrutare, cereri de-a dreptul utopice.

Ne-am obișnuit să învinovățim tânăra generație și să îi punem tot felul de etichete dure. Dar, oare, e vina copiilor și a tinerilor că nu îi învață nimeni cum e corect? E vina lor că avem un sistem de învățământ care îndobitocește prin mult prea multe informații teoretice învechite și prea puțină practică actuală? E vina lor că părinții lor au alte priorități?

Am ajuns ca societate într-un impas mult prea mare, iar rezolvarea și eliminarea unor astfel de probleme va dura, din păcate, multe decenii. Și, dacă nu ne apucăm imediat de o schimbare de atitudine, de mentalitate, de programă școlară, lucrurile nu se vor îndrepta în direcția cea bună.

Așadar, cine și cum îi învață pe tineri să comunice corect?

Foto: osvita.mediasapiens.ua