Nu-i așa că vă era dor să îl mai aduc un pic în discuție pe Alfie Kohn, specialistul meu preferat în parenting necondiționat? Ei bine, astăzi vreau să vă vorbesc despre un cuvânt extrem de folosit de generații întregi de părinți în relația cu cei mici – ”Bravo!”. Un cuvânt atât de la îndemână, care ne vine imediat pe buze atunci când vedem că un copil a reușit să facă ceva. Hai să-l analizăm un pic!
Alfie Kohn dă un exemplu foarte interesant în cartea sa. Aflat la un atelier de creație cu părinți și copii, Alfie se afla la masă între fiica sa și un băiețel de aceeași vârstă cu ea. La un moment dat, după ce băiețelul desenează ceva pe foaie, îi arată mamei sale ce a făcut. Aceasta a reacționat imediat cu un zâmbet mare și cu expresia ”Bravo!”. Apoi, băiețelul i-a arătat și lui Alfie ce a făcut. Acesta nu a reacționat cu ”Bravo”, în schimb l-a întrebat ce părere are el despre opera sa. Copilul s-a bucurat că îi este cerută opinia și a afirmat că l-ar putea îmbunătăți pe alocuri.
Așadar, de ce ”Bravo!” reprezintă o capcană pentru copiii noștri?
1. Manipulează copiii. Este vorba de a recompensa copiii cu o vorbă bună, de a-i lăuda pentru propria noastră comoditate, comportament care are efect pe termen scurt. Însă, în dezvoltarea copilului nostru trebuie să privim întotdeauna problema pe termen lung. Deoarece, a discuta cu cel mic, a-l face să gândească independent și mai aproape de realitate înseamnă de fapt transformarea lui într-un adult înțelegător și grijuliu, care nu mai depinde de aprobarea noastră constantă.
2. Dă dependență. Uneori, în loc să crească stima de sine a copilului, lauda poate mări dependența față de noi, îi poate face să se bazeze doar pe evaluările noastre privind ce e bine și ce e rău. Pe scurt, laudele constante și un ”Bravo” în exces îi face pe copii să se simtă nesiguri, căutând toată viața lor aprobarea celor din jur pentru tot ceea ce fac.
3. Răpește plăcerea. Când îi spunem copilului ”Bravo” îi spunem de fapt cum să se simtă. Este exact ca și cum i-am spune ”E urât ce ai făcut”. Copilul trebuie să se bucure de propriile realizări și să se simtă mândru de ce a făcut. Or, dacă el face ceva și ne întreabă pe noi cum ni se pare, așteptând nesiguri verdictul, îi dispare bucuria și plăcerea de a fi mândri că au reușit singuri ceva.
4. Alungă interesul. Studiile arată că cu cât îi recompensăm mai mult pe oameni, cu atât ei tind mai mult să își piardă interesul pentru ceea ce au avut de făcut ca să capete recompensa. Și asta pentru că scopul nu mai este de a crea ceva, ci de a primi răsplata (înghețată, bulină, ”Bravo” etc.).
5. Reduce reușita. Cercetătorii au conchis că cei care sunt lăudați pentru că s-au descurcat bine la o sarcină creativă, tind să se încurce la următoarea, și nu o rezolvă la fel de bine ca acei copii care nu au fost lăudați deloc. Acest lucru se întâmplă, deoarece lauda creează presiunea de a continua să se descurce bine, deoarece interesul pentru ceea ce fac scade, deoarece sunt mai puțin dispuși să își asume riscuri.
”Bravo” este o capcană destul de mare pentru părinți și copii. El poate pune bariere și poate crea false comportamente, uitându-se exact ceea ce este mai important în dezvoltarea unui copil: gândurile, sentimentele și valorile celui mic. Un copil care împarte cu un altul ceva poate face acest lucru doar pentru a primi lauda părintelui, fără să înțeleagă de fapt de ce face asta.
Revin mâine cu a doua parte a discuției despre ”Bravo!”, concentrată pe ce putem spune copilului în locul acestui cuvânt-capcană.
Foto: smallpondchildcare.blogspot.com
[…] vă povesteam despre ideea lui Alfie Kohn de a nu mai folosi expresia ”Bravo” atunci când copilul ne arată că a făcut ceva. Poate părea ciudat să renunți la acest cuvânt […]
Pe lângă motivele enumerate mai sus se mai poate adăuga și faptul că „Bravo!” se spune măgarului. Copilul nu e măgar, deci stop! Mama niciodată nu mi-a spus „Bravo!” pe motiv ca nu sunt măgar 🙂 și nici nu credea că am nevoie de laudă constantă.
:)) Da, bună asta! Chiar citeam zilele trecute despre parentingul din Danemarca, unde se spune că sunt cei mai fericiți copii din lume. Acolo nu există deloc conceptul de ”Bravo!”, pentru simplul motiv că lucrurile se fac din plăcere, nu ca pe o mare realizare ce trebuie confirmată de un adult.
Am rude care deși se vede clar că micuțul nu are nici o tangență cu desenul/cântatul/dansatul îi încurajează prin clasicul „Bravo!” Și apoi torturează neamurile la reuniuni. Mi se pare trist si jenant pentru copil.
Ar trebui încurajat copilul să-și găsească talentul pe care-l stăpânește cel mai bine, iar dacă nu are, asta e, poate o fi un geniu în ale matematicii sau alte științe abstracte. 🙂
Ah, cât de bine zici! 🙂