Știu că încă nu a ajuns la toată lumea explicația mea cu această titulatură de Story Tailor pe care o tot trâmbițez de câteva luni încoace prin online. Și nu, nu am greșit! Nu voiam să scriu Story Teller, ci fix Story Tailor, cum am scris și în titlu. Mai exact, în dulcele grai românesc, croitor de povești.
Ideea e că tot timpul aveam (și încă am) problema asta de a explica oamenilor pe scurt cu ce mă ocup. De fiecare dată când aud „Cu ce te ocupi?”, trag aer în piept și mă adaptez situației și omului din fața mea. E greu să explic tot ce fac într-un singur cuvânt, pentru că… fac multe. Lucrez în PR, un domeniu în care trebuie să te adaptezi constant la prezent și la viitor și să acoperi toată comunicarea integrată de care e nevoie. În plus, nici nu aș avea stare dacă ar trebui să fac doar un singur lucru.
Bine, e greu să explic într-un singur cuvânt ce fac și pentru că minunatul nostru COR încă susține meserii de mult apuse, dar nu ne bagă deloc în seamă pe noi, cei care lucrăm de zor în online. Când am terminat facultatea în prima serie de Relații Publice de la Iași, titulatura pe care am primit-o toți în calitate de absolvenți de licență era de… Specialist PR. Nu știu cum puteai fi Specialist PR după doar 4 ani de facultate și să ai aceeași titulatură cu titanii din domeniu! Dar nah, eu mă semnam Specialist PR, pentru că mi se părea „cool” și pentru că la vârsta aia funcția era „the shit”.
Anii au trecut și eu am continuat să fac diverse activități în zona de comunicare: strategii de comunicare și PR, organizare de evenimente, social media, blogging, content PR și orice formă de scriitură online și offline. Pe lângă asta, sunt trainer certificat pe Soft Skills și țin traininguri la solicitarea companiilor, la fel cum fac și interviuri pentru instituțiile care au nevoie de acest serviciu. Evenimentele nu doar le organizez, ci la unele sunt speaker, iar la altele MC, în funcție de nevoile clienților. Toată lumea zice că am voce faină, așa că o perioadă am făcut radio și în prezent sunt voice over acolo unde mi se cere. Ador să scriu și să citesc, așa că colaborez cu mai multe edituri din țară de vreo 10 ani încoace. Nah, după tot șirul ăsta de activități, cum să rezum într-un singur cuvânt sau într-o singură expresie tot ce fac?
Și ce face omul când are o nelămurire de asta? Se duce la prieteni și le expune problema. Iar prietenul, dacă e prieten adevărat, îți aprinde beculețul instant! Așa se face că acum câteva luni, când eram în mașină cu Liviana Tane, prin București, i-am zis de treaba cu multitudinea de activități și dificultatea de a găsi o titulatură. Pentru că mă știe atât de bine, Liv mi-a dat în câteva minute ideea: Story Tailor!
De ce Story Tailor? Ei bine, „story” pentru că în tot ceea ce fac, creez povești. Sunt o fire creativă, țin enorm la imaginația mea și îmi place să transform totul într-o poveste bine spusă. „Tailor” pentru că omul pe care l-am iubit cel mai mult în viață, bunicul meu, a fost croitor. În memoria lui, am ales să duc meseria mai departe, dar în stilul meu. Nu mă pricep deloc să cos cu ac și ață, așa că măcar să cos ce știu mai bine, și anume cuvinte și povești. Și uite așa s-a născut „croitoreasa de povești”, care coase de zor cuvinte oriunde și oricând.
Acum că v-am lămurit cum stă treaba cu Story Tailor-ul, am încălecat pe-o șa și am terminat un nou capitol din aventurile croitoresei de povești! Vă aștept și mâine pentru o nouă poveste de pe blog!
Ce ma bucur ca suntem din ce in ce mai multi, noi, cei care facem lucrurile „altfel” si nu ne impiedicam de o „functie”. Ma regasesc in articolul tau pentru ca si mie imi e greu sa explic exact ce fac unei persoane care ma intreaba „Cu ce ma ocup”. Sunt atat de multe lucruri!
Țin minte că la începuturile mele în câmpul muncii, când și atunci făceam și PR, și training, și scriitură, cineva mi-a spus că nu dă bine la CV, pentru că par nehotărâtă. Recomandarea lui era să fac un singur lucru, ca pe vremuri. Și eu cum mă mai dezvolt? Cum îmi mai antrenez creierul? Cum mai găsesc provocări în fiecare zi? Cum mai las ceva bun în urma mea, dacă nu mai ies din zona mea de confort?
[…] Apoi, a murit bunicul meu. Șocul a fost atât de mare, încât mi-am propus să devin medic și să salvez lumea, ca să nu mai treacă nimeni prin erorile medicale prin care a trecut bunicul meu. Țin minte că aveam în casă o carte imensă de medicină și am zis că încep cu ea. După câteva pagini și câteva zile de chin, mi-am dat seama că nu e de mine și că pot salva lumea și altfel. Că pot face o diferență în lume și prin cuvintele pe care le aștern pe hârtie. Că și cuvintele pot fi medicamente. Uneori chiar mai bune. Pentru că am învățat că starea de sănătate pornește din interior, de la starea de bine. Așa am devenit Story Tailor. […]