Mi-a scris zilele trecute cineva și mi-a spus așa:
E atât de minunată Rebeca ta și îmi place atât de mult cum o crești! Dacă o să am un copil, aș vrea să fie ca Rebeca. Doar că mie îmi e cam teamă de etapa asta și nu cred că sunt pregătită încă să am un copil. Adică… e frumos așa să o văd pe Rebeca, dar bănuiesc că e și greu, nu?
Păi cum să vă zic eu vouă? Ca orice lucru, e greu dacă îți spui că e greu. Dacă te lași copleșit ca părinte de provocările care vin la pachet cu un copil și vezi doar părțile „grele”. Dacă nu ai sprijin de nici un fel și dacă te lași pradă capcanelor. Cât despre ideea asta cu „nu sunt pregătită”… hai să vă spun un secret: nu ești niciodată pregătită pentru un copil! Nu o spun ca să sperii pe cineva, ci doar ca să știți la ce să vă așteptați.
E clar că mie Rebeca mi-a schimbat cu totul viața. Evident, în bine. Simt că am un țel clar, sunt mai puternică, mai calmă, mai creativă, râd mai mult. Sunt o persoană mai bună. Noi două suntem o echipă, iar eu sunt în stare de orice pentru ea. Sunt lângă ea orice ar fi. Sunt îngerul ei păzitor.
Oricum, pentru că simțeam că trebuie să detaliez mai mult răspunsul, mai ales că sunt adesea abordată pe același subiect și de alte persoane, am zis să scriu un articol, în care să explic detaliat „Cum e viața cu un copil?”.
Desigur, vă zic cum e viața mea cu al meu copil. Eu, acum o mamă singură, cu un copil minunat de 6 ani. Bineînțeles, poate fi și altfel. Dar, în mare, cam așa e viața cu un copil și cam la astea ar trebui să vă așteptați:
- Înainte să faci un copil, întreabă-te de ce vrei un copil și ce poți să îi oferi. Dacă faci un copil ca să „duci numele mai departe” sau ca să „aibă cine să îți aducă un pahar cu apă la bătrânețe”, atunci zic să te mai gândești puțin;
- Când ai un copil, totul se petrece cu viteza melcului. În slow-motion, uneori chiar pe înapoi. Bine, asta la copil. Că tu va trebui să faci o mie de chestii în tot acest timp. Evident, toate pe fast-forward. Așa că e musai să te înarmezi cu toată răbdarea de pe lume și să te obișnuiești să respiri adânc și să îți păstrezi calmul, chiar dacă în acele situații îți vine să țipi în pernă;
- Când ai un copil, înțelept ar fi să nu îți faci planuri. Bine, tu poți să îți faci, dar crede-mă că îți vor fi date peste cap de fiecare dată. De ce? Uite de asta: Copiii se îmbolnăvesc vineri seara, în weekend, de sărbători, în concediu, când ai cea mai importantă ședință sau când ți-ai planificat un pic de timp pentru tine. Iar când îți faci cât de cât un program, vei vedea că tot programul va fi în funcție de copilul tău;
- Când faci un copil, nu înseamnă că ești părintele care îi spune ce să facă, iar el ascultă obedient de tine. Pregătește-te să auzi și să accepți „Nu”. Tu ești cel care îl modelează, care îl îndrumă, care îl ajută, care îi e sprijin. Orice spui, orice faci, orice răspuns îi dai la miile de întrebări pe care le pune, orice îmbrățișare pe care i-o dai sau nu i-o dai va forma adultul de mâine. Și te va face un om mai bun, pentru că te vei strădui să îi fii cel mai bun model. E greu să îți vezi propriul copil cum se ceartă cu tine, cum își apără punctul de vedere, cum îți spune „Nu”, dar trebuie să înțelegi că așa îl ajuți să își susțină părerile și să aibă încredere în el în relația cu ceilalți și când va fi adult;
- Când ai un copil, ai automat și griji. Ți se activează o privire cu raze speciale, prin care prevezi tot ce se poate întâmpla și elimini toate pericolele, ca un super-erou. O să-ți faci griji, o să te gândești, o să fii cu gândul acolo, chiar dacă ai toată încrederea în copilul tău. Vei avea tot timpul tendința să îl protejezi să nu se rănească, dar trebuie să fii conștient că se va întâmpla și asta, iar când se va întâmpla, tu vei fi acolo să îi alini durerea și să îl ajuți să înțeleagă ce poate face data viitoare, ca să îi fie bine;
- Înainte să ai copii, spui cu hotărâre că tu nu vei face niciodată așa și pe dincolo când vei avea copii. Crede-mă: le vei face! Și te vei întreba dacă ești oare un părinte bun. Crede-mă: ești cel mai bun părinte pentru copilul tău! Nu există părinți perfecți, ci doar părinți perfect de imperfecți;
- Când ai un copil, tu și copilul sunteți o echipă. Așa că pregătește-te pentru o luptă continuă cu societatea, cu sistemul de învățământ, cu toți ceilalți care au o părere despre cum ar trebui să îți crești tu copilul. Și, vai, câți sunt! O mulțime de oameni îți vor spune ce e bine și ce nu pentru copilul tău, mai ales ăia care nu au citit în viața lor o carte de parenting sau, mai rău, ăia care nici măcar nu au copii. Este motivul pentru care mă „zbârlesc” cel mai tare, mai ales atunci când cineva are observații în mod public despre copilul meu;
- Diferențele de viziune asupra cum ar trebui să îți crești copilul vin și din familie, nu doar din exterior. Este o vorbă care spune că un cuplu se înțelege perfect, până apare copilul și, implicit, părerile diferite despre cum ar trebui crescut. Nu mai zic nimic de bunici, care nu văd nimic rău în a-i da copilului toate dulciurile de pe lume și în a-i face toate mofturile;
- Dar stai să vezi grupurile! Unele grupuri de mame, unde o să te crucești de zece ori la fiecare postare sau grupurile de părinți de la grădiniță, școală și alte activități ale copilului. Ești gata să citești la aceeași postare cuvântul „Mulțumesc” de 25 de ori, câți părinți sunt în grupul acela, plus o mulțime de „floricele”, „animăluțe” și „inimioare”?;
- Dacă crezi că ai văzut deja cele mai tragice drame din lume, așteaptă până ai un copil. Pentru că lucrurile care sunt banale pentru tine, pentru copil sunt drama vieții lui și își va exprima frustrările cu cel mai dureros plâns de pe pământ, de nici nu știi ce ți se întâmplă. Să vă dau câteva exemple: îi dai un pai verde și îl voia roz – drama queen; i-ai mutat jucăriile și i-ai stricat proiectul vieții – tragedie; nu-și găsește jucăria preferată și nu poate adormi – declară război. Mai zic?;
- Când ai un copil, e clar că nu mai poți să faci lucrurile pe care le făceai înainte sau, cel puțin, nu așa cum le făceai înainte. Dacă ți-e somn, nu poți să te culci pur și simplu. Dacă vrei să te uiți în liniște la un film sau că citești o carte, trebuie să aștepți să adoarmă copilul. Dacă vrei să ieși în oraș, trebuie să găsești pe cineva din timp care să stea cu el. Dacă vrei sex… stai să vezi aici distracție. Iar fiecare duș în liniște e o adevărată izbândă;
- Îți place să dormi până târziu dimineața? Îmi pare rău, dar de acum te vei trezi devreme, pentru că vei auzi de la prima oră fie plânsete, dacă e bebeluș, fie „Hai să ne jucăm!”, dacă e mai mare. Eu am început să mă trezesc mai devreme, doar ca să mă pot bucura de liniște și de timp pentru mine, înainte să se dezlănțuie „monstrul de energie”. Și… da, o să te întrebi de câteva ori pe zi: „De unde au copiii atâta energie?”;
- Când ai un copil, devii mult mai creativ, mai jucăuș și mai vesel. Asta dacă îți permiți ție să te lași purtat pe tărâmul copilăriei și să te bucuri alături de cel mic de joacă, râsete și iubire. Cred că toți oamenii se nasc creativi, dar cumva își pierd creativitatea și unicitatea pe drum din cauza adulților, a regulilor, a tiparelor și, mai ales, a sistemului;
- Când ai un copil, ești responsabil de viața și de îngrijirea lui. Trebuie să îi faci de mâncare, să îl speli, să cureți după el, să îl înveți să facă lucruri, să îi citești, să îi arăți lumea prin ochii tăi, cu limbajul potrivit;
- Când ai un copil, trebuie să înțelegi și să accepți că și un copil, oricât de mic, este un om. Un om care are nervi, emoții, trăiri, păreri. Ești gata să vorbești despre toate, fără țipete, fără nervi, fără pedepse, fără jenă sau prejudecăți?;
- Să ai un copil înseamnă să îl iubești necondiționat, indiferent ce face, ce zice, ce simte, ce alege, chiar dacă e diferit față de tine sau față de cum ai vrea tu. Copilul nostru nu e proprietatea noastră, nu e o jucărie care să facă doar ce vrem noi!;
- Să ai un copil înseamnă să mergi cu el în multe locuri: să îl duci la petreceri pentru copii sau la spații de joacă, la grădiniță și școală, să îl duci și să îl aștepți cât face opționale sau orice alte activități își dorește el să facă. Ce? Ai fi vrut să dormi în timpul ăla?;
- Când ai un copil, pregătește-te de situații comice de genul: te duci la o întâlnire de afaceri, îți deschizi agenda și dai peste un desen amuzant al copilului tău, pe care îl văd toți de la masă. Sau vorbești ceva business la telefon și deodată se aude: „Mami, fac caca!”;
- Când ai un copil e ca și cum ai învăța o meserie grea de la zero și ai avea două joburi full-time în același timp. Pe lângă „munca” propriu-zisă, trebui să citești continuu, să te informezi, să mergi la evenimente, să te dezvolți ca părinte, așa cum te dezvolți și pe plan profesional;
- Când ai un copil, trebuie să te abții de la a-l ajuta sau de la a face lucruri în locul lui. Chiar dacă ai impresia că îi ești de ajutor pe moment, pe termen-lung nu faci decât să devină dependent de tine sau de altcineva, gândindu-se că e incapabil să facă singur acel lucru. Da, știu, e nevoie de timp și nervi de oțel, dar e și mai minunat momentul când își pregătește singur masa, când se culcă singur sau când face fără ajutor toate acele lucruri de bază. Mai respiri și tu!;
- Când ai un copil, primești cele mai frumoase complimente, cele mai calde îmbrățișări, cei mai dulci pupici și vezi în fiecare zi cel mai frumos zâmbet de pe pământ. Ca să nu mai zic că râzi în hohote!;
- Să ai un copil înseamnă să lași tot și să mergi acolo unde are nevoie de tine. Să îi oferi dragoste și sprijin, dar să îl înveți totodată responsabil, independent și binecrescut;
- Să ai un copil în primele luni e ca și cum ai fi un zombie. E copleșitor și obositor. Să ai un copil în primele luni de viață înseamnă să accepți că vei trece prin niște schimbări: ți se schimbă corpul, gândirea, comportamentul, programul, prietenii, stilul de viață. V-am zis că eu am alăptat odată… perna? Eram atât de obosită în prima lună a Rebecăi, încât m-am trezit în toiul nopții, setată că trebuie să alăptez, mi-am pus perna la sân și… am alăptat, crezând că e Rebeca. Rebeca dormea în patul ei, liniștită;
- Tot în primele luni de viață, vei schimba scutece, îl vei șterge la fund, vei spăla vomă și tot ce va răsturna pe jos. Și va răsturna! După aceea, vei trata răni de la căzături, iar mai târziu vei trata răni… la inimă, când va începe să sufere din cauza relațiilor din jurul său;
- Dacă ai probleme de OCD, atunci vei avea probleme mai mari când vei vedea că nimic din ce ai aranjat tu într-un anume fel nu mai e la locul lui. Aah, și pregătește-te să calci pe jucării!;
- Când ai un copil și îl adormi, te transformi în cel mai priceput spion din lume, care trebuie să se ridice tiptil și să iasă din cameră fără să facă nici cel mai mic zgomot posibil. Vai, momentul acela în care copilul deschide ochii, te vede și tu înlemnești instant…;
- Când ai un copil, trebuie să înțelegi că așa funcționează lucrurile: tu îi dai niște haine și peste 5 minute cel mult, le murdărește;
- Când ai un copil, tu ești responsabil de zborul aripilor lui. Trebuie să te asiguri tot timpul că are aripile întinse, mintea deschisă și inima mare, dar totodată că are picioarele pe pământ;
- Când ai un copil, pregătește-te să găsești detergent de vase în cafea, un morcov putrezit în geantă, haine tăiate, diverse obiecte în papuci și multe alte farse pe care nu ți le imaginezi și care se întâmplă fix când nu trebuie;
- Când ai un copil, devii ca un animal de pradă, pregătit în orice moment să își apere puiul. Și crede-mă, vei fi în stare de absolut orice pentru copilul tău! Oriceee!
Cam așa e viața cu un copil. Cel puțin viața mea, cu Rebeca mea. Îi las pe ceilalți să spună cum e viața cu doi, trei, patru sau mai mulți copii, cum e viața cu gemeni, tripleți sau cum e viața cu un copil cu dizabilități. Până aflăm celelalte povești de la părinții dornici să împărtășească din experiențele lor, eu vă las cu un articol pe care l-am scris în 2018 și care se numește Ce nu îți spune nimeni despre mămicie.
Ce articol relaxant, da, sunt de acord cu totul si multumesc ca te-ai gandit la sfarsit si la alte categorii de copii care dau tonul parintilor. Eu sunt mamica de fetita cu dizabilitate invizibila, de aia care vezi copilul pe strada si zici „Ce ingeras, sa va traiasca, cum te cheama?” si pauza…Viata noastra este extrem de fascinanta, fiecare punct descris de tine este cred un pic amplificat, adica un pic mai multa rabdare, un pic mai multa creativitate, un pic mai multa conectare, un pic mai multa iubire. Cu un copil special nu trebuie sa ai asteptari in general. O sa faca lucrurile, daca le va face, cand ca fi pregatit sa le faca. Reversul acestei situatii este ca e posibil sa ai un bebelus mai mult de 1 an, unii copii sunt bebelusi 2,3,4,5… ani sau o viata. Un copil special te invata sa intelegi lucrurile simple in viata: sa clipesti, sa respiri, sa mergi, sa mananci; iti intelegi tu simturile mai bine, vezi mai bine(fiecare tresarile de muschi arata o intentie), auzi mai bine, in general esti mai atent. Apoi, daca accepti ca de fapt copilul special e profesorul tau si te invata lectii pretioase, viata e complet minunata, daaar complicate sunt toate hartiile de completat la toate programarile posibile de investigatii, cautarile de terapii, programe de recuperare si multe altele…Dincolo de a te bucura de copil zilnic, nevoile speciale au un alt mare neajuns pentru ca vin cu intrebari peste tot: Da’ ce are? (directa sau implicita) si parca mereu trebui sa explici, sa justifici, iar uneori intrebarile trebuie sa vina de la tine ca parinte pentru tot felul de activitati si locuri care nu sunt adaptate sau unde stii ca nu are acces un copil cu nevoi speciale. In rest, sanatosi sa fim, ca le-om birui pe toate!
[…] Inapoi 6 cărți de parenting de la Editura Polirom așteaptă să ajungă la voi. Cine vrea să le câștige? […]