Omul care adună oamenii la un loc

A intrat în studio. Timid, fâstâcit, emoționat. Era artist. Dar lui îi plăcea să se exprime pe scenă, nu să fie luat la întrebări într-un studio de radio. În direct. De niște oameni pe care nu îi cunoștea. În momentul în care l-am prezentat ascultătorilor, vedeam pur și simplu cum îi curge sudoarea pe tâmple și cum caută înnebunit ușa, ca să fugă cât mai repede de acolo. Când i-am adresat prima întrebare, s-a blocat. De parcă nu știa că eu urma să îi pun întrebări și el trebuia să răspundă. Era clar că nu voia să fie acolo și să îmi dea un interviu. Dar l-am luat ușor-ușor, cum mă știți, am glumit, am râs, am liniștit omul, iar până la final s-a destins atât de tare Mișu al nostru, că începuse chiar să-i placă.

Întâmplarea e din urmă cu câțiva ani, de pe vremea când eu făceam radio, iar personajul nostru principal de atunci dar și de acum este Mișu Chelariu. Bine, în acte e Liviu Mihai Chelariu, dar spune că nici mama lui nu mai știe că îl cheamă așa. Toată lumea îi spune Mișu.

Cine este Mișu? E Managerul Liber Artis, prima orchestră independentă de pe la noi. I-am zis că îmi sună tare ciudată titulatura asta cu Managerul, știindu-l cât e de creativ. Mi-a zis că nici lui nu prea-i place, de aia nici nu se prezintă cu funcția de obicei. Îi place să creadă că el e omul care îi adună pe toți la un loc. Fără alte titulaturi și lucruri complicate.

„De mâine ne facem orchestra noastră!”

Mișu a iubit muzica dintotdeauna, deși nu a avut niciodată voce. A studiat muzica încă din clasa întâi, apoi a intrat la facultate, la Universitatea „George Enescu” din Iași, specializarea corn. În anul întâi de facultate, a mers cu părinții lui într-o vacanță la Viena. Cum la spectacolele mari trebuia să îți fi luat bilet cu mult înainte, au mers la un spectacol mai mic, unde pe scenă a cântat o orchestră mică, de vreo 7 persoane.

După spectacol, tatăl lui, fost militar, l-a întrebat militărește, cu tot scepticismul de pe lume dacă el poate să cânte așa cum au cântat băieții ăia pe scenă. Ei, și s-a enervat și s-a ambiționat Mișu atât de tare când a auzit asta, încât, atunci când a ajuns înapoi în Iași, și-a chemat colegii de la Conservator în Parc la Gulliver și le-a spus: „De mâine ne facem orchestra noastră!”.

Și chiar asta a făcut! Era în 2009, iar Mișu a adunat vreo 13 oameni talentați și a format Liber Artis, prima orchestră independentă. Erau toți studenți în anul 1. Adică un entuziasm și o nebunie fix invers proporționale cu resursele, cunoștințele și contactele pe care le aveau la acea vreme. Dar când dorința e atât de mare și știi sigur că vrei să faci ceea ce-ți place, nu te lași bătut cu una, cu două.

Făceau repetiții ascunși prin Conservator, la 12 noaptea, pentru că nu le dădea nimeni o sală în care să repete. Tot ei au fost primii care au susținut un concert în Aula Bibliotecii Mihai Eminescu. Mișu a intrat acolo într-o zi din greșeală și când a văzut sala, s-a dus imediat la doamna director de la BCU și i-a spus că el vrea să cânte acolo. S-a bâlbâit ea la început, că a fost luată cam pe nepregătite, dar… poți să te pui cu Mișu?!


„Vă mulțumesc că ați cântat atât de frumos pentru mine!”

În anul doi de facultate, s-a gândit Mișu al nostru că ar fi foarte tare dacă ar pleca cu orchestra în turneu. Repet: în anul doi de facultate. Cu orchestra independentă. În turneu. Mai mult, cu mașinile personale! Și ce-au făcut? S-au urcat în mașini, au luat toate instrumentele cu ei și au plecat la drum. Pur și simplu!

Pe atunci nu era cu Facebook, cu online și alte site-uri prin care ar fi putut să organizeze evenimente și să vândă bilete online. Așa că ajungeau acolo, se prezentau frumos și le spuneau directorilor de instituții că ei vor să ofere publicului un spectacol în spațiul lor. Reacțiile oamenilor? Unii râdeau de ei, altora le era milă, dar cert e că mai tuturor le plăceau nebunia lor și îi lăsau să cânte.

La un moment dat, au avut un spectacol „în marele lor turneu”, cu 80 de spectatori într-o sală cu 500 de locuri. A fost atât de dezamăgitor și de dureros pentru Mișu, încât, după spectacol, a ieșit afară, s-a așezat pe zăpada pufoasă și a început să plângă. Și-a spus că poate ar fi timpul să renunțe, că totul e o nebunie, că pur și simplu nu merge. Dar cum nimic nu e întâmplător, fix în momentul ăla a venit la el o bătrână care fusese în sală, la spectacol. I-a strâns mâinile, l-a felicitat și i-a mulțumit că a cântat atât de frumos pentru ea. Păi și cum să nu-ți ștergi lacrimile, să te ridici în picioare și să continui să aduci bucurie în inimile oamenilor?

Și asta tot face Mișu de atunci încoace, alături de cei 34 de oameni, la cât a ajuns în prezent Liber Artis Orchestra. Adună oameni, creează amintiri și le oferă acea seară spectaculoasă, atât pentru artiști, cât și pentru public. O seară după care oamenii să nu plece de la spectacol dezamăgiți că au investit timp și bani. Și-a propus să creeze spectacole care să spargă barierele dintre public și artiști, care să le transmită oamenilor mesajul că nu ai nevoie de un anumit statut ca să asculți o orchestră, mai ales că spectacolele lor sunt cu totul inedite și interactive.

Despre dragoste și alte lucruri

Bine, bine, dar de ce vă povestesc eu despre Mișu tocmai azi o să mă-ntrebați! Nu, nu e pentru că azi sunt Sfinții Mihai și Gavril! E pentru că azi s-au pus la vânzare biletele la un spectacol fascinant și unic, la care Mișu este producător. Un spectacol la care lucrează de zor în jur de 50 de oameni și care se anunță cu muzică, dans, emoție, interacțiune cu publicul și, mai ales, foarte mult umor. E un spectacol pe care a început să îl creioneze în urmă cu un an, împreună cu Anca Șerbănuță, prietena lui bună care semnează regia și textele.

E o explozie de nebunie și creativitate, un amalgam de muzică și dans, un șir de momente artistice pe care nu le vezi în mod obișnuit pe o scenă de spectacole. E cu orchestră, cu soliști, cu actori, cu… Mișu! Pentru că… da, Mișu va urca și el pe scenă și va avea trei momente memorabile, pe care nu pot să vi le divulg, dar pe care le veți descoperi cu siguranță singuri, când veți fi la spectacol și veți râde în hohote.

E un spectacol la care eu astăzi am avut marea onoare să-mi cumpăr primul bilet. Și nu e doar primul bilet la acest spectacol. E și primul bilet la primul spectacol din noua sală Unirii de la Cinema Victoria, adică proiectul de mall cultural inițiat de Ateneul Iași. Și la așa inaugurare și la așa spectacol, pregătiți-vă să savurați și un pahar cu șampanie!

Nu, nu, n-am uitat să vă spun cum se numește spectacolul, ci am lăsat acest aspect special la final, așa ca să terminăm „la corazon”! Se numește „Love and other things” și prezintă dragostea în toate formele ei, de la dragostea pentru o persoană, până la dragostea pentru bani și tot ce generează ea. Și pur și simplu n-ai cum să nu vii la un spectacol cu dragoste și umor, cu un concept și o structură de-a dreptul atipice!

Mișu e în transă, la cât muncește și la câte emoții are, așa că eu zic să umplem sala aia de 850 de locuri, pe lângă echipa tehnică, organizatorică și cea de artiști de pe scenă, ca să ne facem și nouă un cadou adevărat de Moș Nicolae și să știm o treabă! A trecut toată lumea în agendă, da? 6 decembrie, de la ora 20:00, în Sala Unirii de la fostul Cinema Victoria, mergem la spectacolul „Love and other things” produs de Mișu Chelariu de la Liber Artis! Acum prindeți-vă și locul și luați-vă biletul fie de la casieria Ateneului Iași, fie online de aici!

Să înceapă spectacolul!