15 semne că am un copil bun | Andreea Ignat

Dintotdeauna mi-am dorit să am un copil bun. Acum știu că fiecare înțelege altceva prin expresia „copil bun”, așa că hai să vă explic la ce m-am gândit eu! Nu mă refer la un copil cu 10 pe linie, unul care să spună „Da!” la tot ce îi spun eu sau unul de care să fie toată lumea mândră, fără ca el să fie fericit. Un copil bun, pentru mine, înseamnă un copil cu suflet mare, cu inimă bună și cu zâmbete în dotare. Un copil care să aibă habar despre realitatea în care trăiește, căruia să îi pese de ce se întâmplă în jurul lui și care să își construiască viitorul pe baza unor valori decente și de bun-simț.

Că Rebeca mea emană zâmbete, știți deja! Ceea ce nu știți toți este că Rebeca chiar e copilul bun pe care mi l-am dorit întotdeauna, care abundă în bunătate, veselie și zâmbete. Rebeca e copilul care vă va îmbrățișa, vă va zâmbi și va vorbi frumos cu voi, chiar de la prima întâlnire. Și care, evident, vă va da pe spate cu RebePerlele ei!

Astăzi, așa, în spiritul Crăciunului, fac o listă cu altfel de RebePerle! Practic, e o listă cu replicile Rebecăi, care îmi arată că totuși am făcut ceva bun ca părinte și că am fix acel copil bun pe care mi l-am dorit întotdeauna, cu principii sănătoase și cu inima bună!

15 semne ca am un copil bun

Rebeca primește de la o doamnă două banane. După ce îi mulțumește femeii, Rebeca se întoarce spre mine, îmi zâmbește, îmi întinde o banană și spune:

Uite, mami: una pentlu tine, una pentlu mine!

——————-

De ziua ei, Rebeca ne anunță:

Aji e jiua mea si am tolt! Dal vleau șă îl împalt cu voi, pentlu că voi șunteși plietenii mei!

——————-

În tramvai. Ne oprim în stație. Rebeca mă întreabă:

Cum șe cheamă ștașia așta?
Piața Unirii!
Adică unde melzem noi șă ploteștăm, nu?

——————-

În weekend:

Rebeca, unde vrei să mergi astăzi: la un film cu desene animate sau la teatru?
La teaptlu!

——————

Rebeca, ce vrei cadou de ziua ta?
Vleau pațe în lume! Si o plăzitulă! E de azunș! Mulșumeșc!

——————

Rebeca despre moartea regelui Mihai, în timp ce plânge în hohote:

Lezele noștlu a mulit! Dal el va lămâne meleu în inimile noaștle, pentlu că ește un elou si noi tlebuie șă fațem bine de acum pentlu Lomânia noaștlă!

—————–

O femeie face o criză de nervi în public și vorbește foarte urât cu un vânzător. Rebeca mă întreabă:

Mami, țe a pățit doamna ațeea?
Cred că doamna aceea este cam rea!
Mami, oamenii nu șunt lăi! Toși oamenii șunt buni! Poate doamna ațeea a avut o ji ploaștă. Țe jiți?

——————

Rebeca, afară bate vântul foarte-foarte tare! Ce spui dacă mai stăm un pic în casă să ne jucăm și când se mai potolește să ieșim un pic la aer curat? Ce vrei să faci în casă cât stăm aici?
Vleau șă țiteșc o calte!

——————

Rebeca, ce vrei să mănânci?
Vleau șpanac si blocoli. Avem?

—————-

Străbunicul Rebecăi îi oferă niște dulciuri. Rebeca refuză politicos:

Nu, mulșumeșc! Păștleajă-le tu! Mie îmi fac lău la bultică! Eu as vlea niste pulpișe, te log!

—————

Discuție despre Moș Crăciun cu Rebeca. Doar că rolurile sunt inversate și fiică-mea mă învață cum stă treaba cu Moșul:

Mos Clățiun înșeamnă șpilitul Clățiunului. Si mazia egjiștă, mami! E în inimile noaștle! Tlebuie doal șă cledem!

—————-

Două fetițe mai mari se ceartă tare la locul de joacă. Rebeca cea curajoasă și împăciuitoare se duce la ele și le calmează:

Hey! Nu vă mai țeltași! Nu stiși că nu e flumoș șă vă țeltași? Hai, împăcași-vă, fiși plietene si iubiși-vă!

——————

Rebeca o întreabă pe bunica ei:

Buni, pălinșii tăi au mulit?
Ăăăh… da! Erau bătrâni și bolnavi și au murit!
Ooh, îmi pale lău, buni! Dal nu tlebuie șă fii șupălată! Acum mă ai pe mine, nepoate ta! Si eu te iubeșc mult, mult de tot!

————