Întotdeauna am urât ședințele cu părinții când eram eu copil. Pe atunci, era la mare modă competiția, așa că învățătoarea sau diriginta, după caz, se apuca să îi toarne părintelui, de față cu toți ceilalți părinți, cât de minunat sau cât de ne-minunat este copilul său. De asta iubesc acum modul în care sunt organizate întâlnirile cu părinții la grădinița Rebecăi. Avem, pe de o parte, ședințele cu părinții în care ne jucăm (da, noi, adulții!), socializăm și stabilim activități organizatorice, iar, pe de altă parte, avem discuțiile individuale educator-părinte.

Săptămâna asta am avut discuția individuală cu una dintre educatoarele Rebecăi. Facem periodic astfel de discuții părinte-educator, pentru ca educatoarea să își concentreze atenția asupra unui singur copil și să le poată comunica părinților aspecte personale despre copilul lor.

Când ne-am așezat pe scaune, educatoarea Rebecăi a respirat adânc, a zâmbit și a început să ne povestească despre cum e Rebeca la grădiniță și ce activități face. Le trec și aici, pe blog, ca să ni le amintim și peste ani, când le va citi și Rebeca, alături de noi.

Aspecte pozitive:

– Rebeca este un copil vesel, care se implică cu entuziasm în activități;
– Este foarte sociabilă, discutând și râzând cu toată lumea, de la copiii din toate grupele, până la personalul grădiniței și la părinții copiilor;
– Este foarte creativă și curioasă, cu o imaginație extrem de bogată, pe care și-o pune în practică în mod constant;
– Vorbește mult, foarte mult, chiar și atunci când se joacă singură, inventând tot felul de scenarii;
– Are un vocabular extrem de bogat pentru vârsta ei și articulează cuvintele foarte bine;
– Are o expresivitate puternică, iar cadrele didactice ne recomandă să o dăm la teatru;
– Adoră scena și îi place să dea spectacole, făcându-se ușor văzută și ascultată;
– Când prinde pianul se așază la el și cântă cu ochii închiși, trăind parcă fiecare notă muzicală;
– Îi plac toate activitățile care țin de muzică și de ritm, având ureche muzicală și o pasiune clară pentru muzică. La fel și pentru dans și mișcare;
– Îi place să picteze cu tempera foarte mult și adoră să picteze nu doar cu pensulele, ci și cu mâinile. Nu colorează niciodată la contur și tot timpul adaugă ceva propriu desenului, specificând că vrea să fie altfel. La fel face cu plastilina: dacă toți copiii trebuie să facă o activitate doar cu plastilină galbenă, ea pune din toate culorile, pentru că iubește tot ce e viu și colorat și pentru că e foarte creativă;
– Mănâncă singură, se duce la toaletă singură, se spală pe mâini singură, se schimbă de haine și de papuci singură. Este foarte autonomă și independentă, cerând să le facă ea singură pe toate, fără ajutor;
– Îi ajută pe ceilalți, iar când vrea o jucărie de la alt copil se dă pe lângă el și o cere frumos;
– Adoră să se cațere peste tot și are o siguranță și o încredere aparte. Nu îi este teamă de înălțime sau de pericole, deși le conștientizează;
– Este prietenă cu tot personalul grădiniței și este îndrăgită de toți, de la portar, la bucătăreasă, la educatoare și îngrijitoare, vorbind cu toți de toate.

Aspecte la care trebuie să mai lucrăm:

– De cele mai multe ori plânge dimineața, când o lăsăm la grădiniță, deși ne jucăm, ne iubim, îi explicăm că rămâne să se joace, iar noi venim întotdeauna să o luăm. Ce-i drept, după ce plecăm, nu mai plânge și începe să se implice în activități, dar plânsul ăla de dimineață, de pe holul grădiniței, este extrem de epuizant;
– Deși vrea și le face pe toate singură, are momente când cere ajutorul unui anumit adult. Când se întâmplă asta? Când acel adult drag ei ajută un alt copil să facă ceva, iar ea vrea atenție;
– Când vine vorba de pictat, una dintre activitățile ei preferate, lasă dezastru în urma ei, murdărind și masa, și hainele, și toate instrumentele de pictat. Apoi îi liniștește pe ceilalți spunându-le că e distractiv și că oricum se spală;
– Nu are prea multă răbdare, așa că întrerupe tot timpul o activitate de citit povești, de exemplu, fie ridicându-se de pe scaun și făcând altceva, fie punând întrebări sau improvizând alte scenarii;
– Când aude că ies în parcul de joacă, ea e deja afară, în timp ce ceilalți încă se pregătesc. E pe drumul ei;
– Când i se prezintă anumite reguli, întreabă tot timpul „De țe?”, comentând la fiecare regulă, uneori cu „Bineee, fie!”, uneori cu „Legula așta nu ale șens!”;
– Când i se fac anumite observații, se face pur și simplu că nu aude. Apoi, își ia fața teatrală, cere scuze, promite că nu va mai face, explicând că nu a fost atentă și că nu a vrut, după care încheie episodul cu un zâmbet și o îmbrățișare.

Mai avem o lună de grădiniță, apoi marele picnic de final de an (care înlocuiește celebra serbare), după care vacanța de vară. Și să vezi atunci distracție și „leguli fălă șens”!

Foto: Rebeca la grădiniță, la o activitate senzorială