Zilele acestea a revenit în prim-plan subiectul cu educația sexuală în școli și, ca de fiecare dată, a stârnit multe controverse. Sunt părinți care cer ca educația sexuală să fie materie școlară și, bineînțeles, există punctul de vedere al bisericii, care spune că toți copiii trebuie să își astupe urechile și să nu afle nimic despre sex înainte de căsătorie.
Personal, sunt cu totul pro educație sexuală în școli, dar și acasă, și o să-mi expun mai jos motivele:
1. Pentru că România este numărul 1 în Europa la numărul de fete sub 15 ani care au devenit deja mame. Și asta, pentru că nu au discutat cu părinții, nu au citit și nu au știut ce presupune de fapt un act sexual și, mai ales, urmarea lui;
2. Pentru că suntem pe locul 3 în Europa la numărul de avorturi și pentru că 24% din românce sunt de părere că avortul este o măsură de contracepție;
3. Pentru că un număr halucinant de mare de adolescente nu știu din ce se compun organele sexuale ale unei femei și ale unui bărbat;
4. Pentru că a avea informații despre ce presupune o viață sexuală, nu înseamnă automat și că o experimentezi imediat ce ai aflat despre ea;
5. Pentru că a ști este adevărata putere, pentru că a-i da copilului libertatea de a alege este minunat și pentru că a comunica orice cu propriul copil înseamnă cooperare, înțelegere și, mai ales, încredere în propriul copil;
6. Pentru că sexul este o nevoie normală a oricărui om, iar copiii trebuie să știe ce înseamnă asta, fără povești nemuritoare cu berze, bombonici sau alte explicații absurde;
7. Pentru că, cu cât îți ții mai din scurt copilul și încerci să îi ții ascunse mai multe lucruri din realitate, cu atât va fi mai tentat să le descopere mai repede, pe cont propriu. Și va face totul urându-te, pe motiv că nu ai avut încredere să vorbești cu el;
8. Pentru că educație sexuală înseamnă totodată și igienă și sănătate, lucruri care, din păcate, pentru mulți părinți sunt subiecte tabu, chiar și în 2015.
Îmi vin în minte atât de multe cazuri de adulți care au fost privați de informații despre viața sexuală și care au ajuns în situații de nedorit, atât de ei, cât și de părinți. O studentă care nu a fost în stare, după o noapte petrecută cu un tip, să îmi spună dacă a făcut sex sau nu cu el, pentru simplul motiv că… nu a știut ce presupune actul sexual și dacă el s-a întâmplat sau nu. O bonă de 25 de ani, care nu știa câte orificii are organul sexual feminin. O liceeană care a rămas însărcinată, pentru că nu a avut curajul să deschidă subiectul protejării. O tânără care nu știa că nu rămâi însărcinată, dacă faci sex anal sau oral. Și exemplele pot continua la nesfârșit.
Ne oripilăm de fiecare dată când auzim astfel de cazuri, și totuși continuăm să ne ținem copiii ascunși într-un glob de sticlă, feriți de discuțiile despre sex, de parcă asta i-ar ajuta cu ceva. Sper din toată inima ca proiectul de lege să se aprobe și să avem în școli de acum educația sexuală ca materie pentru toți copiii, astfel încât și copiii ai căror părinți le e rușine să discute cu ei, să poată afla informații despre educația sexuală.
Foto: cyndigilbert.ca
Informatia inseamna putere. Eu ma numar printre norocoasele care au avut parte de informare corecta. Am scris aici experienta mea cu educatia sexuala in scoli: http://punctdevederesubiectiv.blogspot.ro/2015/06/educatia-sexuala-in-scoala-pe-vremea.html