Cum m-a invatat fiica-mea sa nu o suprasolicit

Când am rămas însărcinată, am început să caut idei de activități pentru bebeluși și copii. De parcă, de cum ieșea copilul din mine aveam să îl așez frumos la birou și să îi țin mintea ocupată. Îmi aduc aminte că eram destul de neliniștită pe tema asta și mă gândeam încontinuu că eu voi fi cea responsabilă de ce va face copilul meu și că va trebui să îi umplu programul zilnic. Credeam că trebuie să fac non-stop activități cu cel mic, ca să nu se plictisească și, vorba aia, ca să ”își stimuleze mintea”. Până ce am făcut cunoștință efectiv cu fiică-mea, care m-a învățat să fiu relaxată și să o las să își pună singură creativitatea la bătaie.

Uneori e greu să nu îți bagi nasul și mâna, să îi arăți tu cum ai face. Dar, mă liniștesc repede când îmi dau seama că, dacă m-aș băga, ea nu ar mai descoperi singură, nu ar mai face-o din plăcere și nu ar mai fi creativă. Plus că mă dă la o parte, spunându-mi că vrea ea să facă, singură.

Un alt aspect important pe care l-am învățat tot de când a venit pe lume Rebeca este că nu îi pot impune copilului o activitate, dacă ea nu are chef atunci. Și am devenit extrem de relaxată din acest punct de vedere. Țin minte că i-am decupat niște cartoane sub diferite forme, i le-am colorat diferit și, foarte mândră de mine, m-am dus la ea, i le-am pus în față și am început să o învăț formele și culorile. Mi le-a dat repede la o parte, s-a întors cu spatele și și-a continuat activitatea de la care o întrerupsesem. Apoi, când a avut ea chef, le-a luat și m-a întrebat ce e cu ele. Mi-am dat seama că am făcut o greșeală, că nu i-am respectat dorințele și că nu aș putea să o forțez să învețe ceva. Așa că, am aruncat ”materialele de lucru” și m-am lăsat purtată de încredere totală în ritmul și în voința fiică-mii. Care, între timp, mi-a arătat ce e un cerc sau care e culoarea galbenă în mediul înconjurător, când și cum a vrut ea. Doar așa, ca să-mi dea peste nas, că ea știe și să o las în pace.

Cate activitati poate face un copil?

Văd multe mămici care își duc bebelușii și copiii la tot felul de activități, de dimineață până seară, de parcă cei mici ar fi niște roboți care trebuie să îți țină mintea ocupată ca să poată gândi. Pian, engleză, muzică, știință, dans, înot, tenis, ateliere de creativitate… toate la un loc și toate la vârste foarte fragede.

Și cred că asta se întâmplă din dorința părinților de a avea ”copii inteligenți”, lucru care se trage inevitabil din educația primită de la generațiile anterioare, când nu conta ce nevoi și ce aptitudini are copilul, ci doar ca părinții să aibă o imagine bună în lume. Și se mai trage și din dorința unor părinți de a avea liniște, motiv pentru care își țin copiii ocupați și suprasolicitați, departe de ei.

Desigur, e bine să facem activități cu cel mic, să îi stimulăm creativitatea și să ne jucăm efectiv împreună. Însă, de la a ne juca împreună până la a-l pune să facă singur tot felul de activități solicitante și robotice e cale lungă!

Foto: momjunction.com