Nu știu ce meserie va avea Rebeca atunci când va fi adult. Nu îmi dau seama exact nici măcar ce înclinații are acum. Evident, nu știu ce meserii vor exista pe atunci. Și mă întreb cum pot unii părinți să știe de când sunt copiii lor mici că ei vor deveni medici sau avocați, pentru simplul motiv că întreaga familie asta face de generații întregi. Înțeleg sentimentul de apartenență și de mândrie la o tradiție de familie, dar, totuși, ce facem cu pasiunile și cu abilitățile copilului?

De unde să știu eu acum ce va vrea Rebeca să facă în viață, ce îi va plăcea să facă, ce o va face fericită pe plan profesional? Va fi angajată sau va avea propria firmă? Va fi freelancer sau va depinde de cineva? Va locui în România sau în altă țară? Multe întrebări la care nu știu și nu vreau să știu acum un răspuns.

Ce știu acum este că aș vrea să își aleagă singură drumul profesional, să facă ceea ce îi place, să își iubească meseria, să fie un exemplu pentru ceilalți și, mai presus de toate, să fie un om bun, înainte de a fi un bun profesionist.

Dar acestea sunt principii cu care Rebeca va crește. Și orice va alege în viață, eu știu sigur că îi voi fi alături și o voi susține, fiind mândră de ea, pentru că știu că face ce iubește să facă, pentru că am încredere în alegerile ei.

Citește și părerea tinerilor despre relația cu părinții lor!