Îmi aduc aminte de primele dăți când am ieșit din țară și când am intrat în contact cu alte culturi. Se întâmpla pe vremea când eram copil și a fost o adevărată revelație pentru mine. Mi-a plăcut teribil faptul că oamenii erau extrem de zâmbitori și de politicoși, dar, ceea ce mi-a plăcut și mai mult a fost că nu se băgau în viața ta. Nu întorcea nimeni capul după tine pe stradă să dezaprobe felul în care erai îmbrăcat și în nici un caz nu te oprea nimeni să te judece că îi dai copilului lapte praf.

Am călătorit de-a lungul timpului în foarte multe țări, participând la tot felul de proiecte, traininguri și evenimente pe teme care țin de toleranță, multiculturalitate, umanitate, diversitate culturală sau drepturile omului. Am învățat pe propria piele de ce este important să înțelegem și să acceptăm diversitatea și, mai ales, de ce este important să renunțăm la prejudecăți.

Da, e mult mai comod să arunci din prima cu pietre în cineva pentru simplul fapt că nu e ca tine sau că nu are aceleași principii ca ale tale. E mult mai comod să te crezi buricul pământului și etalon pentru comportamentele celorlalți. Dar viața ar fi al naibii de plictisitoare dacă am fi toți la fel. De aceea, o învăț și pe Rebeca să fie deschisă și tolerantă cu lumea înconjurătoare, pentru că trebuie să prețuim diversitatea și să învățăm din ea, nu să o arătăm cu degetul și să o îngenunchiem.

Am învățat în toți acești ani să privesc oamenii cu bunătate, cu deschidere și cu încurajarea de a-și arăta diversitatea și unicitatea. Sunt de părere că nu suntem și că nu ar trebui să fim egali. În schimb, suntem unici și asta ar trebui să prețuim la fiecare dintre noi. Nu văd niciodată oamenii din jurul meu cu etichete. Nu etichetez și nu privesc oamenii după religie, orientare sexuală, etnie, rasă sau mai știu eu ce. Suntem toți oameni și ar trebui să privim și să apreciem, înainte de toate, omenia și acele calități care ne fac atât de diferiți, deci atât de speciali.

Sincer, m-am săturat teribil de tabere. M-am săturat să aud că lumea e împărțită în alb sau negru, în creștini și non-creștini, în credincioși și atei, în femei și bărbați, în adepți ai unei anumite ideologii politice sau ai alteia, în consumatori ai acestui brand sau în consumatori ai altui brand, în părinți care fac așa și părinți care nu fac așa etc.

Suntem atât de diferiți și venim fiecare pe lumea asta cu ceva al nostru. Ceva ce ar trebui încurajat, valorificat, respectat și apreciat. În schimb, chiar și după mii de ani pe acest Pământ, ne lăsăm pradă puterii și uităm să fim oameni.

Dar, hai să vă spun un secret: Puterea adevărată nu stă în tabere! Puterea adevărată stă în calitatea fiecăruia dintre noi de a fi OM unul cu celălalt! Și asta ar trebui să ne învățăm copiii, nu doar prin cuvinte, ci și prin fapte! Pentru că noi suntem modelele lor și noi trebuie să fim oameni, pentru a deveni și ei, la rândul lor, oameni adevărați, oameni buni!

Foto: Rebeca în studio la Paul Pădurariu