„Ce e cu liniștea asta?”, „De ce nu mai zici nimic?”, „Ce s-a întâmplat cu tine?” – doar trei dintre multele întrebări pe care le primesc în ultima perioadă de la oamenii care au observat că nu mai sunt atât de vocală nici în online, nici în offline. Până acum, răspunsul pe care îl dădeam acestor întrebări era „Multă muncă”, ceea ce era în mare măsură adevărat. Doar că, pe lângă multă muncă, mai era un motiv extrem de important, pentru care m-am retras un pic în carapacea mea și m-am concentrat pe ce am de făcut.

Ei bine, marea veste este că eu și Etienne am decis să divorțăm. După 12 ani împreună, considerăm amândoi că e momentul ca fiecare dintre noi să o ia pe un alt drum și că menirea noastră principală a fost să facem împreună acest copil minunat. Dacă vă așteptați la scandal și senzațional, îmi pare rău că vă dezamăgesc, dar nu găsiți aici. Am hotărât să divorțăm fix așa cum am decis să ne căsătorim: așezați în jurul mesei, la o ceașcă de vorbă, cu calm și maturitate. Nu avem reproșuri, nu avem sentimente negative, nu avem nimic rău de spus unul despre celălalt. Încheiem pur și simplu un capitol din viața noastră și rămânem prieteni, mai ales că înainte de toate suntem și vom fi întotdeauna părinții Rebecăi. Și asta vom face în continuare, orice ar fi, oriunde am fi, cu oricine am fi: facem tot ce e mai bun ca să îi fie Rebecăi bine și noi rămânem prieteni, care au grijă unul de celălalt orice ar fi.

© 2018 Fotograf Irina Mocanu

Reacțiile oamenilor care află vestea sunt diverse, ca de obicei. Pe de o parte, sunt prietenii care înțeleg, ne susțin și sunt alături de noi cu orice avem nevoie, respectându-ne atât decizia, cât și intimitatea. Pe de altă parte, sunt oamenii care vor să afle toate detaliile la întrebarea „De ce?” și continuă să ne pună întrebări indiscrete sau să încerce „să ne bage mintea la cap”. Sunt sigură că toată lumea are intenții bune. Sau cel puțin așa sper. Doar că sper totodată și că toată lumea va înțelege că decizia e luată și e finală, că nu ne vom răzgândi și că am aprecia enorm toți trei dacă fiecare om din jurul nostru ar respecta acest lucru, fără întrebări suplimentare și fără inițiative personale.

Una dintre reacțiile cel mai des întâlnite, care îmi place teribil și pe care recunosc că o aveam și eu înainte, atunci când aflam că un apropiat divorțează, este acea stare de blocare și bâlbâială, urmată de cuvinte ca: „Nu știu ce reacție ar trebui să am sau ce se urează în situația asta”. Nu știu dacă se urează musai ceva anume, dar încurajările și îmbrățișările sunt întotdeauna binevenite. Și nu pentru că ar fi vorba de păreri de rău, ci efectiv pentru că e un alt început și ca orice început e bine să fie însoțit de cuvinte frumoase și de oameni faini.

Cum e să trec printr-un divorț? Dacă trebuie să aleg un singur cuvânt care să descrie procesul ăsta, atunci spun fără doar și poate „copleșitor”. Apoi adaug obositor, frustrant, epuizant. Și da, extrem de costisitor!

Dar dincolo de stările astea, e ceva ce te întărește, te motivează, te ține în gardă ca să treci cu bine de toată perioada asta și să așezi lucrurile cum trebuie în următoarea etapă. E ceva acolo care te felicită pentru decizia luată și pentru curaj, te face să te simți eliberată și puternică, te ține pe linia de plutire, ca să reușești tot ce îți propui pe mai departe. Și n-are cum să nu fie bine! Știu eu sigur de la îngerul meu păzitor care îmi face cu ochiul și-mi zâmbește.

Copleșirea asta vine pe de o parte din ieșirea din zona de confort și din reînceperea de la zero a unei noi vieți, iar pe de altă parte din multitudinea de schimbări prin care trec deja de câteva luni și prin care voi mai trece o bună perioadă de acum încolo: îmi schimb numele din nou și revin la Andreea Marc; îmi schimb adresa de e-mail; îmi schimb actele; îmi schimb identitatea vizuală; îmi schimb numele de pe conturile din online; îmi schimb blogul; îmi schimb domiciliul; îmi schimb modul de a mă raporta la mine și la ceilalți.

© 2019 Fotograf Irina Mocanu

Așa că de acum sunt Andreea Marc din nou! Mă găsiți la www.andreeamarc.ro și îmi puteți scrie la [email protected]. Am renunțat la celelalte două bloguri și am mutat conținutul pe blogul nou, pentru că erau două proiecte solicitante, în care nu mă mai regăseam și în care nu mai aveam puterea să mă implic. Așadar, închid blogdeparinti.info, mut tot conținutul pe blogul nou și de acum voi scrie despre parenting și despre Rebeca în categoria de Parenting de pe blogul meu. Un alt proiect pe care îl închid este Belva.ro, un proiect editorial care a supraviețuit timp de 9 ani, dar căruia i-a venit timpul să se termine. Găsiți arhiva articolelor pe belva.andreeamarc.ro, cu mulțumiri către toate editoarele care au făcut la un moment dat parte din acest proiect. Rămân în schimb paginile de Facebook Aventuri în Parenthood și Belva.

Scriam mai sus și de schimbarea domiciliului, subiect căruia îi acord un binemeritat paragraf. Nu plec din Iași, cum ar crede unii, însă Rebeca și cu mine ne mutăm din casa în care am locuit până acum. Așa că suntem în mare căutare de un apartament nou-nouț cu 3 camere, în care să o luăm împreună de la zero. Deci, dacă aveți informații sau știți apartamente potrivite pentru noi, vă rămânem pe veci recunoscătoare!

Până atunci, eu îmi continui activitatea de om de comunicare și croitor de cuvinte pentru clienții mei, dar și de blogger căruia îi e al naibii de dor să scrie despre tot ce face și gândește. Bine, bine, aproape tot! Dar promit să reîncep să scriu, acum că am o nouă identitate și un nou blog!

Apropos de identitatea pentru Andreea Marc – Story Tailor, țin să zic un mare „Mulțumesc” lui Ștefan Adespi, unul dintre cei mai minunați graficieni cu care am lucrat de-a lungul timpului, care a reușit din nou să mă surprindă plăcut cu această identitate fix pe sufletul meu. Hai să vă zic un pic despre ea!

Ce semnifică noua mea identitate vizuală?

– Papiotă – un element specific ideii de Story Tailor – croitor de povești;
– Text – adică povestea care iese din mâinile mele;
– Punctul din text – zic punct și de la capăt și încep un nou capitol din viața mea;
– Coloană – cărămidă peste cărămidă, construcție solidă, creștere continuă, experiență de viață, înalt, drept, capul sus;
– Bloc turn – mutarea de la casă într-un apartament nou, urban, central;
– 7 liniuțe – 7 ani de acasă, cifra norocoasă 7, ziua mea de naștere (17);
– Galben – culoarea mea preferată, soare, lumină, căldură.

Despre subiectul divorț acesta este primul și ultimul articol pe care îl voi scrie pe blog. Nu cred că are rost să mai spun ceva pe tema asta. Vorba tatălui meu: „Nu ești nici prima, nici ultima femeie care divorțează. Capul sus, luptă și privește spre viitor cu zâmbetul pe buze. Și va fi foarte-foarte bine! Iar noi vom fi alături de tine!”. Așa cum sper să fiți și voi!

Foto: Fotograf Irina Mocanu Studio