Ce fel de gradinita vrem pentru Rebeca

Subiectul grădiniță m-a speriat de când am rămas însărcinată. Știam că grădinița va fi acel loc în care Rebeca mea va crește, se va dezvolta, va socializa, își va forma principii și atitudini, al doilea loc după acasă. Am căutat mult o grădiniță aparte, în care să găsesc următoarele condiții esențiale:

– Educația de la grădiniță să fie conformă cu ceea ce îi spunem noi acasă;
– Să am încredere deplină în personalul de la grădiniță;
– Să existe mâncare sănătoasă, iar copiii să fie implicați în pregătirea meselor;
– Să se pună accent pe multă joacă, bucurie de viață, dar și activități ancorate în realitate;
– Să îmi ajute copilul să devină, înainte de toate, bun, tolerant, generos, atent la nevoile celorlalți;
– Să nu coste chiar o avere și să nu îmi lase impresia că administratorul mă jupoaie de bani.

De curând am aflat despre o grădiniță care mi-a atras atenția după ce am vorbit cu părinți care își duc copiii acolo și după observarea activităților expuse pe internet. Nu credeam că m-ar putea interesa o astfel de grădiniță pentru Rebeca, deoarece mi-era teamă de ideea de îndoctrinare a unei anumite idei/religii. Dar se pare că nu e deloc așa, pentru că am fost deja în vizită și am găsit răspunsul la toate cele aproape 30 de întrebări pe care le aveam pregătite.

Surprize placute si o gradinita asa cum ne-o doream

Grădinița se numește Surorile Providenței și este administrată de surori catolice. Noi suntem catolici și am presupus că acesta este un criteriu de a înscrie copilul la acea grădiniță. Însă, surpriză, nu! Majoritatea copiilor de acolo sunt ortodocși, pentru că, așa cum spunea și doamna administrator, ”societatea românească e predominant ortodoxă”. Sunt copii de toate religiile acolo, lucru care mi-a plăcut teribil de mult. Dar și mai mult mi-a plăcut explicația doamnei administrator, sora Lidia pe nume, care mi-a spus că nu religia contează și că la grădiniță nu fac educație catolică sau ortodoxă, ci mai mult se pune accent pe idei mai importante, cum ar fi egalitate, toleranță, bunătate. Și uite așa a dispărut teama mea de îndoctrinare a copilului!

Ce mi-a mai plăcut la această grădiniță:
– Spațiul este enorm de generos și extrem de curat și bine îngrijit;
– Are un spațiu de joacă afară foarte mare, cu multă verdeață;
– Fiecare copil primește la început de an câte un set de rechizite, pe care se lipește un sticker distinctiv și personalizat pentru fiecare, astfel încât el să știe care sunt ale lui;
– Se poartă uniformă, dată tot de grădiniță, iar explicația sorei Lidia a fost așa: ”Noi credem că nu hainele sunt cele care ar trebui să primeze ca importanță și încercăm să evităm pe cât posibil comparațiile între copii”;
– Nu se dorește suprasolicitarea copiilor prin foarte multe activități, ci se merge pe un echilibru între joacă, educație și programe speciale pentru copii;
– O dată pe lună o companie de teatru vine și joacă o piesă special pentru copii. În rest, copiii sunt duși la teatru;
– Copiii sunt duși în tot felul de excursii și la tot felul de activități în aer liber;
– Copiii sunt învățați despre fapte bune și generozitate pe toată perioada anului, nu doar la Paște și la Crăciun;
– Copiii sunt încurajați să protezeje natura, să grădinărească și să înțeleagă de unde vine mâncarea din farfuria lor. Astfel, ei merg periodic în grădina și în livada grădiniței;
– Există un spiholog și un medic care sunt acolo tot timpul și care își fac treaba pe bune;
– Nu există ședințele clasice cu părinții, în care se spune de față cu toată lumea că Ionescu a făcut nu știu ce boacănă și că Popescu este cel mai bun din clasă, ci au loc întâlniri personale cu părinții și anumite colocvii despre activități;
– Nu există sisteme de pedepsire sau de recompensare, ci se pune accent pe discutarea permanentă cu cei mici;
– Copiii sunt învățați să recicleze orice și să aibă grijă de mediu, astfel că se fac tot felul de proiecte și de activități pe această temă;
– Mobilierul nu dă impresia de modern și lux, dar nici de sărăcie, ci este unul care exprimă corect ideea de modestie și de spațiu de joacă pentru copii;
– Nu există serbările clasiceîn care copiii sunt puși să memoreze poezii, cântece sau roluri și să le expună impecabil în fața părinților. Se face o singură serbare de Crăciun și una la sfârșit de an, în care copiii le arată părinților despre ce au învățat la grădiniță, într-un mod creativ;
– Nu se primesc copii care nu sunt vaccinați și care nu au toate analizele la zi;
– Programul este de la 8 la 18, cuprinde 3 mese sănătoase, o pauză de somn, activități educative și multă joacă;
– Programul lung costă 750 lei, iar în zilele în care copilul nu vine se scad câte 10 lei;
– Există și activități opționale: limba engleză, balet, dans, șah, pian, muzică, teatru pictură și un super program de dezvoltare personală;
– Comunicarea cu părinții se face în mod activ, prin toate mijloacele disponibile, atât pentru personal, cât și pentru părinți. În plus, grădinița este foarte deschisă la propunerile de activități și de teme ale părinților și ale copiilor.

Grădinița se află în Bucium, în spatele Hanului Trei Sarmale. Este lângă noi, așa că mai are un punct pozitiv din punctul nostru de vedere. Când am vizitat-o, am fost întâmpinați de un personal zâmbitor și atent, răbdător și implicat, care ne-a plăcut enorm și în care putem avea încredere totală. Cât eram acolo, s-a trezit un băiețel și, supărat, își căuta ceva în dulăpior. Sora Lidia, văzându-l supărat, și-a cerut scuze de la noi, a mers la el, s-a așezat lângă el și l-a întrebat ”Tudor, ce s-a întâmplat?”. Și noi am rămas mască, pentru că acea soră administrator știa numele copiilor din grădiniță, copii care sunt în jur la 100 în total, și, mai mult decât atât, pentru ea contează, în primul rând, bunăstarea copilului.

Noi am făcut deja preînscrierea, în martie urmează să facem înscrierea propriu-zisă, iar din septembrie 2016 mergem în sfârșit la grădiniță!

Foto: site grădiniță