M-am întrebat tot timpul de ce sunt unii copii atât de răi, atât de violenți și atât de agresivi. Nu mi-am dat seama de răspuns până ce nu am devenit părinte și am intrat în grupuri de părinți. Răspunsul este, evident, destul de simplu: copiii sunt răi, pentru că părinții lor sunt răi.
Știm deja lecția care ne spune că toți copiii își imită părinții. Ei bine, dacă ar fi să îi imite doar la părțile bune, ar fi ceva. Dar, realitatea e că ei imită tot, cu bune și cu rele. Și da, cu precădere pe cele rele. Imediat ce copiii văd un comportament negativ, agresiv la părinții lor îl preiau și ei fără nici cea mai mică ezitare.
Cel mai ușor observi acest comportament într-un spațiu de joacă, în interacțiunea cu ceilalți copii. Rebeca, de exemplu, este extrem de sociabilă și de drăgăstoasă cu toți copiii. Se duce la toți, indiferent de vârstă, sex, rasă, religie sau mai știu eu ce, le zâmbește, îi îmbrățișează și vrea să se joace cu ei. Uneori, primește răspunsuri pozitive, însă, de foarte multe ori acei copii reacționează foarte urât. Se zmucesc, o trântesc pe Rebeca, țipă la ea și nu o lasă să îi atingă sau să se joace cu ei.
Și pe mine ca mamă mă dor teribil lucrurile astea. Nu știu cât conștientizează ea acum și cum percepe refuzul unor copii de interacțiune, dar pentru mine este groaznic. Încerc de fiecare dată să le explic acelor copii că Rebeca e un copil mic care își dorește să se joace frumos cu ceilalți și nu vrea să le facă nici un rău, însă primesc priviri încruntate și NU-uri categorice. Și tocmai când mă întreb de ce are acel copil o asemenea reacție, apare mama lui în peisaj, cu aceeași privire aspră ca a copilului, țipând la el și vorbindu-i urât. Și atunci îmi dau seama de unde e preluat acel copil comportamentul agresiv și de ce nu vrea să se joace cu Rebeca mea.
Și da, e foarte trist! Pentru că eu stau și îi explic Rebecăi așa cum pot de ce are acel copil o astfel de atitudine față de ea, dar durerea tot rămâne. Atât în sufletul meu, dar mai ales în sufletul ei de copil. Ca să nu mai vorbim de sufletul pierdut al copilului cu mama încruntată…
Foto: youtube.com
Din pacate si noua ni se intampla… Desi fetita mea are 5 ani si intelege f bine, este dezamagita atunci cand este respinsa sau i se raspunde urat. Ma bucura intr un fel faptul ca este f sociabila si dragastoasa, dar ma si doare atunci cand nu i se raspunde la fel. Dar lumea este asa cum este si din pacate rautatile sunt tot mai dese, mai ales la copii….
pt k rautatea e genetica cu toate ca vrem noi sa zicem k nu,sa dovedit prin fapte reale k atunci cand infiezi un copil ce a avut parinti rai ,chiar daca il cresti in mediu plin de bunatate ,la maturitate gena tot rea se manifesta,iar daca doi parinti sunt rai si au un copil ,el va deveni chiar mai rau decat ei,oamenii rai sunt cei care nu iubesc animalele,deci copii si adolcentii ce azi omora o pisicuta maine va face o crima