Cand fericirea sta in cum intorci banii cu lopata

Am urcat în taxi, am dat binețe și i-am spus șoferului unde aș vrea să merg. Nu trec bine nici două minuțele, că omul meu începe cu văicăreala. Că drumurile sunt proaste, că banii sunt puțini, că viața e grea… Aoleu! Stai, că avem treabă serioasă aici, maică! Trag aer în piept, îmi ridic ușor sprâncenele și mă pregătesc pentru o nouă ședință de psiho-pupu în taxi!

–          Toată lumea vrea bani de la tine, dar nimeni nu ți-ar da!

–          Ei, îți dă, dacă muncești!

–          Nu prin muncă se fac banii adevărați, doamnă! Credeți că ăia marii au muncit? Vă spun eu! Au furat!

–          Păi, dacă vreți bani, faceți ca ei! Dacă vreți o viață decentă și demnă, faceți ca dumneavoastră! Dar, nu vă mai stresați și vedeți-vă de viața dumneavoastră! Că vă măcinați degeaba dacă vă gândiți numai la ce fac alții!

–          Mă macin, cum să nu mă macin, când ăia întorc banii cu lopata, iar eu de abia strâng niște bani în portofel!

Îmi venea să-i spun că ar avea mai mult timp să facă bani cinstiți și suficienți, dacă și-ar concentra toată atenția pe ce face el, nu pe ce fac alții, dar am zis totuși să nu îl enervez mai tare decât trebuie, că, deh, e la volan, până la urmă, iar eu sunt pe bancheta din spate! Dau să deschid din nou gura să îi spun că nu tre` să întorci banii cu lopata ca să fii fericit, când vede o reclamă la firma asta pe marginea drumului și începe iar:

–          Uitați! Ce ziceam! Toată lumea vrea bani de la tine!

–          Păi, ăia îți dau, că te împrumută, când ai nevoie!

–          Da, dar îți cer înapoi de nu știu câte ori mai mult! Bani, bani, bani!

–          Ați luat dumneavoastră împrumut de la ei? Știți exact cum e?

–          Nu… eu nu am luat, dar… cum altfel?!

De la lopata cu bani la inima cu emotii

Îți sună cunoscut și ție, nu-i așa? Cum să nu, când așa ne-a învățat de-atâta timp societatea, sistemul, oamenii din jurul nostru: Tipare. Etichete. Judecăți. Păi și cum să nu îți fie mai la îndemână să arunci săgeți, să bagi totul în aceeași oală, să fii acid și al naibii, când zici că ești stăpânul lumii atotștiutor atunci când ești pus pe harță și nimic nu îți convine? Când crezi că toată lumea e vinovată de nefericirea ta și uiți că fericirea depinde doar de… atitudinea ta!

Nu, nu vreau să reproșez acum nimic nimănui! Vreau să te oprești un pic din ritmul ăla alert și totodată monoton în care poate ai intrat și să privești dincolo de clișee, de tipare, de etichete. Dincolo de zidul ăla pe care l-am ridicat chiar noi, crezând că așa e mai bine! Și ce facem? Ne învățăm și copiii să ridice ziduri și să se plângă de propria nefericire? Să uite că sunt oameni, că au emoții, că e atât de minunat să oferi un zâmbet când ai atitudinea corectă?

Hai să îți explic mai bine altfel! Te las cu un video emoționant și plin de înțelesuri de pe canalul Youtube Provident, la care să te uiți împreună cu cel mic și să trageți împreună concluziile!

Foto: tackk.com