Cine are copii stie foarte bine ca lor le place sa imite tot ce vad la adulti. Ca dam cu matura, ca tusim, ca dam cu degetul pe slide la telefon, ca dansam, ca ne pieptanam, ca tastam ceva la laptop, Rebeca noastra analizeaza atent toate actiunile noastre si le face si ea. Vrea sa faca tot ce facem noi si ceva in plus. Si ti-e mai mare dragul sa o vezi cum incearca sa se incalte singura, sa isi puna o clama in par, sa stearga cu carpa o pata, sa se uite la pozele de pe telefon dand cu degetul ei mic fotografie dupa fotografie si, bineinteles, incercand sa tasteze la laptopul lui mami. Daca face aceste lucruri acum, cand are aproape un an, oare ce o sa faca mai incolo, la cativa anisori?

Ma vede cum tastez toata ziua si cum imi alearga degetele pe tastatura in toate directiile si cred ca e fascinata de ce fac. Mai am langa mine o agenda si un pix si mai notez din cand in cand cate ceva, asa ca vine, imi ia pixul si incepe sa ”scrie” si ea. Cand am vazut fotografia asta parca m-am vazut pe mine cu Rebeca peste cativa ani. Nu tin neaparat sa faca ce fac eu si, mai ales, nu vreau sa stea cu orele in fata unui laptop, dar mi-ar placea sa aiba un laptop al ei, pe care sa o invatam sa il utilizeze corect. Asa ca, cel mai probabil, vom incepe cu un laptop de jucarie. Si cine stie, poate peste cativa ani Rebeca va deveni consilier personal si ajutor de nadejde in afacerea lui mami.

Voi ce parere aveti despre laptopurile de jucarie versus laptopurile reale in cazul copiilor?

Foto: huffingtonpost.com