Înainte să înceapă grădinița, ne-am dus cu Rebeca să-i facem analizele. Așteptam la rând pentru exudatul faringian, alături de alți părinți cu copii veniți pentru același lucru. Ușa cabinetului era deschisă, așa că puteam auzi lejer tot ce se discuta acolo.
Înăuntru, pe lângă doamna doctor și asistenta sa, era o mamă cu băiețelul său și cu bunica acestuia. Băiețelul plângea și nu înțelegea ce i se întâmplă, iar singurele care vorbeau cu blândețe cu el erau… cadrele medicale. În schimb, și mama, și bunica erau cu gura pe bietul băiat, care își ținea privirea în jos și plângea încontinuu. În două secunde, mama i-a zis băiețelului, pe cel mai aspru ton, trei lucruri care, din punctul meu de vedere, nu ar trebui să i le zici niciodată unui copil: „Nu mai plânge! E rușine! Ce ești tu: fetiță sau băiat?”. Iar când au ieșit pe hol și copilul a continuat să plângă, mama l-a mai și zdruncinat un pic de umeri, apoi l-a tras tare după ea, reproșându-i că a făcut-o de rușine. Iar bunica doar a întărit spusele mamei, prin alte cuvinte grele.
Citește și Mama ei de rușine
Eu nu știam cum să îi acopăr Rebecăi urechile și cum să îi distrag atenția de la acel moment, dar, evident, a văzut și a auzit totul. Așa cum face ea când vede că cineva plânge, se pregătea să se ducă la băiețel și să îi dea o îmbrățișare. Dar atunci mama lui l-a tras de acolo, așa că eu am rămas să îi explic Rebecăi ce s-a întâmplat de fapt în acea scenă.
Varianta pentru Rebeca: Mama acelui băiețel era, probabil, foarte obosită și a uitat să îi explice dinainte ce se va întâmpla la doamna doctor în cabinet, iar băiețelul s-a speriat când a ajuns acolo și când doamna doctor i-a băgat acel bețișor în gură. Probabil că mama lui avea o supărare mare de tot, pentru că a uitat că băiețelul ei este curajos și poate să stea singur și cu încredere la doctor, fără să fie ținut cu forța. Și probabil inima mamei lui era grea tare, pentru că a uitat complet că nu este nicio rușine să plângi și să îți exprimi sentimentele, indiferent că ești băiat sau fată.
Varianta pentru părinți, cu recomandări incluse:
- Când mergeți la doctor cu copilul, povestiți-i dinainte tot ce se va întâmpla și asigurați-l că va fi în siguranță și că medicii îl vor face întotdeauna bine. Că voi veți fi acolo lângă el, să îl țineții de mână și să îi admirați curajul și încrederea;
- Nu îi mai spuneți copilului că e rușine să facă ceva anume! De ce? Revin în curând cu un articol integral pe tema rușinii și vă explic acolo, împreună cu un psiholog, toate motivele;
- Nu le mai spuneți copiilor să nu mai plângă! Din contră, încurajați-i să plângă, să râdă, să își exprime sentimentele, fără să le fie teamă de părerea celor din jur. Atunci când ți-e teamă, când simți emoții, când vrei să te descarci este absolut firesc și sănătos să plângi;
- Nu mai împărțiți copiii în fetițe și băieței cu etichete clare pe frunte! Și băieții plâng, și fetele plâng; Și băieții se joacă cu bucătării, și fetițele se joacă cu mașini. Lista poate continua, dar nu îi spuneți niciodată unui copil că nu poate să facă ceva doar pentru că e băiat sau fată. Sunt tipare învechite care nu fac altceva decât să pună etichete și să taie aripile copiilor, să creeze prejudecățiși să înfrâneze personalități;
- Cum puteți să puneți părerea celorlalți mai presus de sentimentele propriului copil și să îi reproșați că v-a făcut de rușine? Contează mai mult ce cred niște străini decât ce crede copilul vostru? Nu știu, zic și eu…
Revin cât de curând cu un articol lung despre toate acele lucruri pe care nu ar trebui să le spunem niciodată unui copil! Până atunci, nu uitați să vă creșteți copiii cu blândețe, să îi iubiți necondiționat, să îi îmbrățișați și să fiți modelele care le dau aripi să zboare și să fie fericiți!
Foto: annapartridge.com
Comenteaza