Înainte să trecem la subiect, vreau să clarificăm termenul de meditații. Nu mă refer la meditații ca momente de reflecție pentru cei mici, ci la orele suplimentare pe care copiii le fac pentru a învăța… mai mult. Pentru „a face performanță”, pentru „a lua note mai bune”, pentru „a fi primul din clasă”, pentru „a ține pasul cu ceilalți”.

Motivele invocate mai sus de unii părinți mi se par doar metode suplimentare de a pune și mai multă presiune pe copii, de a le lua din timpul liber și de a le tăia pur și simplu aripile. Ca să nu mai zic de banii cheltuiți fără folos și de frustrările care apar atunci când „nu se văd rezultatele dorite”.

Din punctul meu de vedere, un profesor ar trebui să își facă treaba la catedră, în timpul orelor de curs. Dacă elevii lui au nevoie și de meditații, înseamnă că ceva este în neregulă și e nevoie de schimbări imediate. Eu una nu sunt de acord nici cu temele pentru acasă, darămite cu meditații!

Aud părinți ai căror copii fac meditații în clasele l-lV și mă îngrozesc. Adică, după acele multe ore petrecute în bancă la școală și după alte câteva în care copilul își face temele acasă sau la after-school, mai petrece încă vreo două și la meditații. Păi, copilul ăla când se mai joacă? Când mai petrece timp cu părinții sau cu prietenii lui? Când mai are timp să facă ceea ce îi place cu adevărat, dacă stă toată ziua cu nasul în cărți, asimilând informație după informație?

Țin minte că am făcut și eu pregătire când eram copil. Era și o modă atunci, așa că am cam fost duși oarecum de val. Am făcut pregătire la gimnaziu, pentru că ai mei m-au întrebat dacă am nevoie pentru pregătirea la examenul de capacitate. Nu prea știam în ce lume trăiesc atunci, așa că am zis „Da”, fără să mă gândesc la efortul financiar al părinților mei sau la orele petrecute degeaba la meditații. În liceu m-am mai deșteptat puțin și le-am zis alor mei să nu mai arunce cu banii pe geam, pentru că pot să învăț și singură pentru un amărât de bacalaureat.

Cred că una e când un copil trece de preadolescență și face meditații cu scopul de a se pregăti pentru o anumită competiție, dacă asta e ceea ce își dorește el, și una e să bagi copilul la meditații de la vârste fragede, doar ca să te asiguri că are note bune la școală.

Copiii ar trebui să învețe pentru că le place un anumit subiect, nu pentru note, nu pentru părinți, nu pentru „gura lumii”. Copiii ar trebui lăsați să descopere lumea cu toate informațiile ei prin curiozitate, entuziasm și creativitate. Presiunea și obligativitatea nu își au locul în dezvoltarea și în educația unui copil!

Așa că, prefer să învăț împreună cu Rebeca mea și să descopăr alături de ea tot ceea ce îi place, în loc să o las să își piardă creativitatea, entuziasmul și cheful de viață în orele suplimentare și foarte plictisitoare de lecții pentru acasă sau de meditații.

Foto: kidspot.com.au